10 Aprilie

„Telefoanele la stîlpul infamiei”
„Se știe ce calvar însemna pentru omul de rînd instalarea unui post telefonic. Unii au așteptat ani de zile evenimentul istoric al sosirii aprobării de instalare a mult rîvnitului aparat prin care se realizează convorbiri la distanță, mijlocitoare fiind undele electromagnetice propagate de-a lungul unor fire. Cartiere întregi erau lăsate ani și ani în afara civilizației căldurii, luminii dar și a telefonului. În mod excepțional, dacă în vreun bloc locuia vreo mărime (deși erau extrem de rare cazurile de ștabi mai răsăriți care să domicilieze la periferie) sau vreun pilos, gestionar cu buzunarele bine garnisite, odraslă de șefi, etc., se făceau așa-zise legături aeriene. Totul se putea, da, nenorocirea mare a noastră, a fost că în România totul era posibil. Motive pentru respingerea solicitărilor existau cu zecile și bietul om primea invariabil același și același răspuns: «Așteptați pînă se dă în funcțiune noua centrală!»”.
„Tineretul liber”, Cotidian independent pentru toți tinerii din România, Anul II, nr. 94, Aprilie 1990.
„Plîngeți sănătoși!”
„Se obișnuiește să se considere că un bărbat adevărat plînge numai atunci cînd taie ceapă. Este oare bine că de cele mai multe ori noi ținem în frîu lacrimile atunci cînd ne doare? Cercetătorii de la laboratorul de fiziologie a celulei al Institutului ce cercetări științifice de cardiologie experimentală consideră că este bine să dai curs liber lacrimilor. Acestea, după părerea lor, nu numai că ușurează suferințele fizice, ci vindecă bolile, contribuie la vindecarea rănilor și la sudarea oaselor fracturate. Oamenii de știință au emis ipoteza că glandele lacrimale emit în sînge substanțe speciale. Apariția lacrimilor pe ochi este doar manifestarea funcționării glandelor respective. Deocamdată însă este vorba de o ipoteză care necesită o confirmare experimentală”.
„Uniunea Sovietică”, Revistă ilustrată social-politică lunară, Nr. 3(432), 1986.