Trebuie să știm că acest praznic a început a se prăznui pentru o pricină ca aceasta: în zilele împăratului Leon cel înțelept în Constantinopol, spre o duminică, făcîndu-se priveghere de toată noaptea în sfînta biserică Vlaherna a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, în întîia zi a lunii octombrie, și mulțimea poporului stînd înainte, ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfîntul Andrei cel nebun pentru Hristos și-a ridicat ochii în sus împreună cu ucenicul său, Fericitul Epifanie, și au văzut pe Împărăteasa cerului, pe ocrotitoarea a toată lumea, pe Preasfînta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stînd în văzduh și rugîndu-se, strălucind cu lumină și acoperind pe popor cu cinstitul său omofor, înconjurată de oști cerești și de mulțime de sfinți, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleși, Sfîntul Ioan înaintemergătorul și Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilință graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său fiu, și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: „Împărate ceresc, primește pe tot omul cel ce Te slăvește pe Tine, și cheamă în tot locul preasfînt numele Tău; și unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfințește, și preamărește pe cei ce Te preamăresc pe Tine, și pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine Maica Ta. Primește-le toate rugăciunile și făgăduințele și-i izbăvește din toate nevoile și răutățile”. Știind și noi pe solitoarea și acoperitoarea noastră, să năzuim către dînsa cu umilință strigînd: „Acoperă-ne pe noi cu acoperămîntul tău, Preasfînta Fecioară, în ziua răutăților noastre; acoperă-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea cînd sufletul de trup se va despărți, de față să ne stai întru ajutor, și să ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din văzduh, cele de sub cer, și în ziua înfricoșătoarei judecăți, să ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperămîntului tău”.