Obiceiul mărțișorului este unul din cele mai originale obiceiuri românești. Pentru marea lui frumusețe el a prins și la popoarele din jur. Sărbătoarea Mărțișorului simbolizează înnoirea timpului în prag de primăvară.
La origini a fost un dar magic, ritualic. Se purta la încheietura mâinii, apoi la gât. Un fir de lână alb se înfășura cu altul negru (firul roșu apare mai târziu), ca un simbol al împletirii iarnă-vară, întuneric-lumină, bine-rău, viață-moarte.
Mărțișorul se punea copiilor, fetelor, ființelor fragile, pentru a fi apărate de primejdii, boli și să nu le ardă soarele prea tare. Mai târziu, firul împletit a fost împodobit și cu un ban de aur.
Mic talisman, bijuterie, apoi marfă.
Micul talisman a devenit bijuterie, apoi .. marfă. Cu toate acestea, mărțișorul este însoțit întotdeauna de gândul bun cu care el este dăruit, indiferent de calitatea materialului din care a fost făcut.
La țară, în unele zone, ziua de 1 Martie este socotită ca o sărbătoare, oamenii nu lucrează pentru a domoli mânia „babelor” și pentru ca frigurile de primăvară să nu dăuneze semănăturilor.
De 1 Martie, femeile din România primesc mărțișoare. Dar există zone din Moldova, în care fetele confecționează mărțișoare și le oferă aleșilor lor. Felul în care aceste fire de lână se realizează, ține de un ritual al armoniei. Se fac adevărate calcule, care pun de acord statura celui pentru care se face mărțișorul cu poarta casei, cu ușa și cercevelele ferestrelor. Cu alte cuvinte, structura fizică a viitorului posesor de fir magic, trebuie să se integreze corect în mediul apropiat. Talismanul îl va apăra în aceeași măsură simbolică, în care poarta, ușa și ferestrele apără casa în care el trăiește.
Tradiție unică
Tradiția dăruirii mărțișorului nu se găsește în lume decât în spațiul carpatic și la unele populații românești de la hotarele țării. Obiceiul Mărțișorului este pur românesc, iar vechimea sa se pierde în timp. De la români, acest obicei a fost preluat și de alte popoare din centrul și sudul Europei. În firul magic alb-roșu al mărțișorului se împleteau destinul individual și cel universal.
În secolul trecut, mărțișorul era confecționat de către mame din fir de ață sau lână albă și roșie de care se prindea o monedă de argint sau chiar de aur. Acest mărțișor se prindea de mâna copiilor în dimineața zilei de 1 Martie, înainte să răsară soarele. Acest simbol al înnoirii timpului, al primăverii, al norocului era purtat 12 zile, în unele locuri până la Buna Vestire sau Florii sau până la înflorirea pomilor sau a trandafirilor. Apoi, șnurul alb-roșu era atârnat de ramurile unui pom tânăr sau de crengile unui trandafir, pentru a fi sănătos și frumos ca florile pomului sau ale trandafirilor.
În zilele noastre mărțișoarele se oferă tuturor. Dincolo de aspectul comercial, cu toții suntem încântați să oferim, să primim și să purtăm în piept mărțișoare.
1 Martie rămâne o zi a iubirii, a dăruirii, este deschiderea e drum pentru primăvară, pentru reînnoire.
