1 Mai la Suceava, în anul 1891, în vizorul autorităților habsburgice

După ce Congresul Internaționalei Muncitorești de la Paris, din iulie 1889, a declarat ziua de 1 Mai ca „Zi a Muncii” (aducând astfel un omagiu sacrificiului greviștilor de la Chicago, din primăvara anului 1886) manifestațiile organizate cu prilejul acestei sărbători s-au extins treptat în majoritatea statelor europene. Un document din luna aprilie 1891 dovedește îngrijorarea autorităților habsburgice cu privire la organizarea unei manifestații de acest fel la Suceava. Ordinul Căpitanatului Districtual adresat Primăriei orașului, referitor la interzicerea ținerii adunărilor sau a demonstrațiilor muncitorești cu ocazia sărbătoririi zilei de 1 Mai (document scris în limba germană și datat 17 aprilie 1891), are următorul conținut:
Către Domnia sa, domnul primar dr. Iulius Morwitzer, aici
„Cu decretul din 10 aprilie a.c., nr. 819, mi-a comunicat înaltul Prezidiu Cezaro-Crăesc al Țării, ca urmare a decretului Excelenței sale, a domnului președinte al Consiliului de Miniștri, ca șef al Ministerului de Interne, din 7 aprilie a.c., nr. 1472, că se plănuiește o sărbătoare demonstrativă a zilei de 1 Mai, din partea muncitorimii și anul acesta, ca și în anul trecut. În timp ce demonstrația din mai anul trecut avusese, pe lângă ridicarea conștiinței apartenenței comune și unității tuturor muncitorilor, ca scop îndepărtat, reducerea timpului de lucru, adică pentru introducerea zilei de opt ore legale, s-a stabilit că la sărbătorirea lui mai, plănuită anul acesta, trebuie să se pună în evidență pe lângă cerințele de mai sus, încă și pe aceea privitoare la introducerea dreptului de vot universal, egal și direct, pentru toate stările. Cu toate acestea, ținând seama despre aceea că, în districtele subordonate, se află de altfel numai un număr mic de muncitori, că lipsește sentimentul apartenenței comune cu muncitorimea, mai ales cu cea din provinciile vestice ale monarhiei, și de aceea orice demonstrație sau tulburare a liniștii, la 1 Mai anul curent, desigur nu se aprobă. Prin urmare, având în vedere indicațiile primite de această dată de la Înaltele Locuri, mă văd silit să acord o atenție sporită împrejurărilor, ca, eventual, să rog a reacționa contra tulburărilor survenite în chestiune. În consecință, cer Domniei voastre să acordați chestiunii o atenție mărită. Nu este exclus, se pare, ca având în vedere puternicele mișcări muncitorești ce au avut loc în alte părți, chiar și muncitorii din Suceava și împrejurimi vor ține consfătuiri, în cazul de față, vor plănui chiar adunări, care ultimele pot lua ușor un caracter tumultuos, luând în considerare sărbătorirea Paștelui ortodox, respectiv Charurche, care cade în aceeași perioadă, și consumul de băuturi spirtoase excesiv întâmplat adesea în aceste împrejurări. În caz că acum, sărbătorirea zilei de 1 Mai și-ar găsi expresia în pregătirea de adunări reunite în procesiune publică, se va supraveghea cu toată strictețea ca acestea să se conformeze în mod satisfăcător prevederilor legii din 15 noiembrie 1867 Foaia legilor imperiale nr. 134 și 135, privind dreptul de asociere și adunare, eventual regulamentul profesional. De aceea, se va avea în vedere, între altele, despre aceasta, ca acest fel de adunări să fie oprite chiar dacă sînt în asociații – fără înștiințare prealabilă către Căpitanatul Districtual, respectiv aprobarea acestuia. Observațiile care se referă la pregătirea de adunări sau consfătuiri publice cu ocazia serbării de 1 Mai, imediat vor fi aduse la cunoștința mea. Eu solicit Domniei voastre, în special, datoria unei vigilențe foarte severe, prin poliție și alte organe subordonate și să mi se aducă la cunoștință orice înțelegere aparent contrară sau observație bătătoare la ochi. În această direcție trebuie, bineînțeles, să fie luate măsurile de supraveghere necesare fără a se face vâlvă”.
Suceava, la 17 aprilie 1891.
Secretar guvernamental cezaro-crăiesc și șef al administrației,
Dr. Duzinkievici m.p.
Documentul, înregistrat la Primăria Suceava în data de 20 aprilie 1891 cu nr. 973, are pe verso următoarea notă: „Au fost luate măsurile necesare și atunci, în aceste împrejurări, nu s-a întâmplat nimic”.