1 Ianuarie – Sf. Vasile cel Mare

Acest mare părinte al nostru Vasile a trăit pe vremea împăratului Valens, când Biserica era tare prigonită de necredința lui Arie, ereticul. Iar Sfântul Vasile a apărat cu toată puterea dreapta credință și a îndrăznit să mustre chiar în față pe împăratul Valens, căzut și el în erezia lui Arie.
Tatăl Sfântului Vasile era din Pont și se numea tot Vasile, iar maica sa era din Capadocia și se numea Emilia. Sfântul Vasile a întrecut în știință pe cei din timpul său și pe cei din vechime, căci învățase toată filozofia și toate științele din vremea aceea. Deci, covârșind pe toți nu numai cu filozofia și cu mintea cea ascuțită, ci și cu puterea și viața cea îmbunătățită, a fost sfințit arhiereu al Arhiepiscopiei din Cezareea Capadociei.
Ca arhiereu, a dus lupte grele pentru credința ortodoxă, punând în uimire chiar pe dregătorul locului, care nu s-a putut împotrivi înțelepciunii și tăriei în credință a sfântului. Prin cuvântările sale a lovit în credințele greșite ale ereticilor; a dat învățături și îndemnuri pentru buna întocmire a obiceiurilor; a luminat tainele cele adânci ale făpturii; a păstorit turma lui Hristos, învățând pe toți și ajutând pe săraci, pe bolnavi și pe bătrâni, în așezământul său vestit, numit Vasiliada. A trecut către Domnul în anul 379, când nu împlinise încă 50 de ani.
Și era Sfântul Vasile om foarte înalt la stat și drept ca o făclie; uscățiv și slăbit de ajunare și de veghere; oacheș la față, dar obrazul îngălbenit; nasul lunguieț; sprâncenele cercuite și plecate, asemenea omului gânditor; fruntea încrețită; umerii obrajilor ieșiți, tâmplele adâncite; cam pleșuv la păr; cu barba destul de lungă, căruntă pe jumătate. Pomenirea lui se săvârșește în Sfânta Biserică sobornicească.
(de Roxana IORDACHE)