05 Mai

„Oaspeții străini nepoftiți…”
„Oaspeții străini nepoftiți, de câte ori se arată în viața publică, se presintă în mulțime mare. Românii însă apar numai sporadic, ici colo câte unul. Faptul acesta îi face pe cei de la putere să creadă că Românii nici nu se află în țara aceasta, s’au că’s pierduți cu totul, străinilor însă li dă curaj. Cugetările aceste ne arată că numai din vina noastră ne merge așe de rău. Dacă voim să fie bine de noi, trebui să ni-l facem, că el nu vine singur. Să fim convinși că, dacă vom sprijini pe cel mai rău al nostru, ni-om ajuta mai mult decât dacă vom recomanda pe veneticul cel mai bun. Ei numai atuncia vor înceta a scurma în contra noastră, dacă li-om pune un belciug cum se cuvine”.
„Revista Politică”, Anul II, nr. 1, Mai 1887.
„Să facem pentru poliție uniforme roz…”
„Una din multele curiozități ale societății noastre de după revoluție este fobia de culori. Astfel, s-a compromis culoarea roșie asociată comunismului sau FSN-ului și tuturor celor care nu o iau razna spre dreapta. Culoarea albastră reprezintă pentru unii doar securitatea și miliția ceaușistă. În schimb, am constatat o curioasă preferință pentru culoarea verde. De aceea poate și ochiul țărăniștilor, care apare ca generic la reportajele transmise de biroul de presă al partidului are culoarea verde. Fie că vrem fie că nu, trebuie să recunoaștem că situația e cam albastră. În virtutea aceluiași sistem în care renegăm unele culori sau le îmbrățișăm ca pe niște copii pierduți și regăsiți pe altele, am constatat în ultima ședință a Parlamentului că, în ceea ce privește poliția, nu se pune problema a ceea ce ar trebui ea să facă, ci doar cum ar trebui să arate pentru ca mulțimea cu fobii de culori să priceapă clar că miliția s-a transformat în poliție. Aș propune să facem pentru poliție uniforme roz”.
„Adevărul”, Anul I, nr. 108, Sîmbătă, 5 mai 1990.