¬ „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri…” – cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la prăznuirea Cuviosului Pimen cel Mare

S -a străduit în toată viața să îmbine în mod armonios cele ale Martei cu cele ale Mariei, după modelul ocrotitorului său, Sfântul Cuvios Pimen cel Mare: smerenia și rugăciunea cu osteneala trupului întru slujirea aproapelui, postul și scumpătatea cuvintelor cu destoinicia administrativă, milostenia și mărinimia cu dreptatea și cuvântul de îndreptare, înțelepciunea lucrătoare și roditoare cu iubirea de neam și de Biserică.
Astăzi, în ziua prăznuirii liturgice a Sfântului Cuvios Pimen cel Mare, se cuvine să ne amintim de unul dintre cei mai vrednici purtători ai acestui nume, Înaltpreasfințitul Părintele nostru Pimen, slujitorul cel neobosit al Bisericii din Bucovina timp de mai bine de jumătate de secol, fie în calitate de ghid, egumen ori stareț al Mănăstirii Putna, fie ca stareț al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, fie ca episcop-vicar, cu titulatura Suceveanul, ori arhiepiscop pentru aproape trei decenii.
Multe sunt lucrările pe care le-a făcut în Bucovina pe care a iubit-o atât de mult și prin care a sporit prestigiul acestei eparhii: bogata activitate liturgică, pastoral-misionară și socială, culturală și administrativ-edilitară; promovarea patrimoniului cultural-religios prin dinamizarea activității muzeografice, fiind un specialist în acest domeniu; coordonarea și supravegherea lucrărilor de construire, restaurare și consolidare a bisericilor și mănăstirilor – monumente istorice – și salvarea valoroaselor fresce religioase de la distrugere; construirea de așezăminte caritabile pentru bătrânii abandonați, copiii orfani și cei ai străzii, ridicarea de case pentru cei sinistrați și ajutorarea cu cele necesare traiului a familiilor cu venituri precare; organizarea de tabere și excursii pentru copiii din Basarabia și Bucovina și sprijinul constant acordat educației, prin intermediul tipografiei Arhiepiscopiei; recuperarea patrimoniului bisericesc.
Toate acestea sunt bine cunoscute, căci fiecare din această vatră a Mușatinilor a simțit la un moment dat iubirea și purtarea de grijă a celui numit, pe bună dreptate, „Părintele Bucovinei”.
S-a străduit în toată viața să îmbine în mod armonios cele ale Martei cu cele ale Mariei, după modelul ocrotitorului său, Sfântul Cuvios Pimen cel Mare: smerenia și rugăciunea cu osteneala trupului întru slujirea aproapelui, postul și scumpătatea cuvintelor cu destoinicia administrativă, milostenia și mărinimia cu dreptatea și cuvântul de îndreptare, înțelepciunea lucrătoare și roditoare cu iubirea de neam și de Biserică.
Indiferent de ascultarea încredințată ori de funcția avută, a rămas constant și ancorat în principiile bunei cuviințe și bunei așezări sufletești, precum l-am cunoscut la prima noastră întâlnire, în făurarul anului 1980: uscățiv, tăcut, cu chipul pe cât de auster, pe atât de cald, cu barba ușor grizonată asemenea patriarhilor vechi-testamentari, cu o privire pătrunzătoare, din care se revărsa o lumină asemenea celei din timpul Utreniei pascale, coborât parcă dintr-o frescă de biserică bucovineană pentru a da o mărturie contemporană despre viețuirea întru Dumnezeu a marilor trăitori din veacurile trecute de înflorire a monahismului.
Nădăjduiesc că, dacă în 4 martie 1991, Înaltpreasfințitul Pimen s-a bucurat că s-a întors acasă, în Bucovina lui dragă, în 20 mai 2020 a auzit cuvintele: „Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău” (Matei 25, 23), întorcându-se „acasă”, întru Împărăția lui Dumnezeu!
Să-l rugăm pe Milostivul Dumnezeu să așeze sufletul Înaltpreasfințitului Părintelui nostru Pimen întru lăcașurile Sale cerești și să îi dăruiască lui nume de mare preț!
Veșnica lui pomenire!