Gavril ROTICĂ

Gavril Rotică, acest „Goga al Bucovinei“ (Loghin), acest „Faun, scoborât din munții Câmpulungului“ (Lovinescu), a fost, mai întâi de toate, „un ales cântăreț liric“, prin care s-a rostit „Bucovina, grădina Moldovei, cu poezia ei nesfârșită“ (Sadoveanu). După Gavril Rotică au rămas câteva cărți cu versuri, „Poezii“ (1909), „Cântarea suferinței / 1916-1917“ (1920) și „Paharul blestemat“ (1924), precum și volumul de publicistică „Bucovina care s-a dus / Articole despre oameni, locuri și fapte“ (1921).