Dorin Goian: „Mi-am propus ca la final de carieră să ajut fotbalul sucevean”

Imediat după ce a terminat sezonul în Italia, cu Palermo, suceveanul Dorin Goian a luat primul avion spre casă. Goe nu a avut parte de familie și prieteni decât câteva zile, pentru că astăzi a plecat la București pentru un stagiu de pregătire sub comanda selecționerului Răzvan Lucescu. Internaționalul român va reveni la Suceava la sfârșitul acestei săptămâni, pentru oficierea botezul fiului său Nectarie Matei, în vârstă de patru luni, și va rata astfel următorul meci test al echipei naționale, cu Ucraina. După acest important eveniment din viața sa și a familiei sale, Dorin își va face din nou bagajele, de astă dată pentru Austria, acolo unde echipa națională a României va susține alte două meciuri amicale, cu reprezentativele Macedoniei și Hondurasului.
– Dorin, ai încheiat cu brio primul tău sezon ca jucător în Serie A. Ai ajuns la US Palermo într-un moment foarte bun, echipa s-a clasat la final pe un loc de Europa League.
– Pentru actuala mea echipă a fost un an foarte bun, pentru că s-a reușit cea mai bună clasare din istoria clubului. Cu puțin noroc puteam să ne calificăm chiar în Champions League, deoarece am luptat pentru locul 4 până în ultima etapă. Fotbalul este ca o a doua religie la Palermo, toată lumea iubește cu patimă acest sport, iar atmosfera creată de cei 30.000 de spectatori care vin la stadion meci de meci este cu adevărat una fantastică.
– În acest context bănuiesc că nu poți să ieși pe stradă fără să fii recunoscut.
– Cea mai tare fază mi s-a întâmplat după un meci pierdut cu Lazio, după ce am condus cu 1-0. Eram într-un supermarket și am avut surpriza să fiu abordat de două bătrânele trecute de 70 de ani. Erau foarte afectate că am pierdut meciul pe final, însă surpriza a fost că s-au lansat în obiecții pertinente din punct de vedere tactic despre prestația noastră la respectivul joc. Așa cum v-am spus, aici se mănâncă fotbal pe pâine, US Palermo înseamnă totul pentru locuitorii orașului.
– Cum se simt din teren diferențele dintre campionatul românesc și Serie A?
– În Italia evoluează fotbaliști de mare valoare, de aceea este un campionat atât de bine cotat. Aici nu există echipe slabe, însă ce m-a impresionat cel mai mult este că toate formațiile, chiar și cele de la retrogradare, au fotbaliști de superclasă de la mijloc în sus. Ca fundaș în Italia, este de ajuns să faci o mică eroare, să eziți o fracțiune de secundă și te-ai ars.
Cassano și Pazzini i-au scos peri albi lui Goe
– Există multe asemănări între viața de fotbalist profesionist la Steaua și cea de la Palermo?
– Italienii sunt mult mai stricți atunci când vine vorba alimentație, medicamentație, atitudinea din joc și din afara terenului. Aici totul este organizat în cel mai profesionist mod cu putință până în ultimul detaliu. În Italia nu există doar rivalități, ci și un respect pe măsură între echipe, așa că nu am văzut scandaluri ca la noi, mai ales că în interviuri fiecare se mărginește să vorbească doar despre echipa lui. Ca jucător în Italia, nu ai însă nici un stres. Trebuie să dai totul la antrenamente, apoi te îmbraci și pleci să-ți vezi de viața privată. Cantonamente nu se fac decât cu o zi înaintea fiecărui meci.
– Ce atacanți adverși ți-au dat cel mai mult de furcă în campionatul Italiei?
– Cuplul ofensiv al Sampdoriei, format din Cassano și Pazzini, mi-a creat cele mai mari bătăi de cap. Sunt doi atacanți incredibili, care au o forță și o viteză fantastică. Se mișcă încontinuu, sunt foarte șireți, și de aceea sunt foarte greu de anihilat.
– Cum îți petreci timpul liber la Palermo? Ți-ai făcut prieteni pe acolo?
– Cea mai mare parte a timpului liber o petrec acasă, cu familia, iar dintre coechipieri, cel mai bine mă înțeleg cu Kjaer și Bresciano.
– Cred că ești la curent cu evenimentele din fotbalul românesc. Ce părere ai de situația existentă în prezent la Steaua?
– Au fost prea multe scandaluri în ultima perioadă în Ghencea, iar acest lucru nu avea cum să nu afecteze atmosfera din lot și jocul echipei. S-a dovedit încă o dată că acolo unde este liniște apar și rezultatele. Clujul și Urziceniul sunt cele mai bune exemple în acest sens.
Kapetanos, printre favoriții lui Dorin
– Apropo de CFR Cluj, a câștigat pe merit un nou titlu de campioană?
– CFR a câștigat datorită constanței, nu neapărat că a practicat un joc extraordinar. Meciul cheie al campionatului a fost cel dintre Universitatea Craiova și CFR.
– Ce fotbalist din campionatul românesc apreciezi în mod deosebit?
– Sunt destui fotbaliști buni în România. Mie îmi place în mod deosebit Kapetanos. Atunci când a venit în campionatul românesc mulți l-au privit cu neîncredere, dar el a muncit, a strâns din dinți și a dovedit că este un atacant adevărat. Nu degeaba face parte din lotul Greciei pentru Campionatul Mondial din Africa de Sud.
– Ce așteptări ai de la viitoarea campanie de calificare cu echipa națională?
– Cred că avem șanse reale să ne calificăm pentru Campionatul European din Ucraina și Polonia. Dacă voi fi convocat în continuare la lot, voi da totul pe teren pentru îndeplinirea obiectivului. Pentru mine ar putea fi ultima șansă de a mai fi prezent încă o dată la un turneu final.
– Miercurea trecută ai revenit din Italia, iar o zi mai târziu erai printre cei 100 de spectatori care au asistat la un meci de Liga a III-a pe Areni.
– Nu-i deloc plăcut în ce situație a ajuns fotbalul sucevean. Pe timpul meu, la Suceava era o echipă competitivă, iar stadionul gemea de lume la fiecare meci. Acum am ajuns la stadion cu cinci minute înainte să înceapă meciul și am găsit fără nici un fel de probleme loc de parcare. Totul era pustiu, nu mai exista forfota de pe vremuri. Nu-i frumos, dar nu ne rămâne decât să trăim cu speranța că vor reveni cât de curând vremurile de odinioară.
– Te-ai gândit vreodată ca peste câțiva ani, după încheierea activității de jucător, să revii la Suceava ca să pui umărul la reconstrucția echipei care te-a lansat în fotbalul mare?
– Îmi doresc nespus ca la final de carieră să ajut în vreun fel fotbalul sucevean, fie ca jucător, antrenor sau dintr-o altă funcție administrativă. Regret nespus că am stat patru ani în București și nu am făcut Școala de antrenori, dar intenționez pe viitor să fac acest lucru. Cu siguranță o să mă întorc într-o zi acasă, pentru că am o datorie morală față de Suceava.
– În încheiere, vorbește-ne puțin despre frații tăi. Ce mai fac ei în prezent?
– Liviu s-a stabilit în Bacău, unde este un respectat om de afaceri. A investit chiar și în mass-media, este proprietarul unui post local de televiziune. Gigi este și el un mic patron, dar în SUA, acolo unde el și soția lui dețin o firmă de menaj. Lucian este de aproape două luni la Roma și trage din greu să se recupereze după operația la genunchi la care a fost supus. Se gândește numai la ziua când va reveni din nou pe teren, în echipa lui Dinamo.