Printează articolul
Trimite e-mail
În perioada 18 decembrie 2019 - 8 ianuarie 2020 vă vom prezenta toţi cei 10 laureaţi ai Galei „Top 10 Suceveni”, ediţia a VIII-a, care s-a desfăşurat în data de 13 decembrie 2019. Zilnic va fi publicat câte un reportaj, care vă va face cunoştinţă cu câte unul dintre laureaţi, aceştia fiind prezentaţi în ordinea în care au apărut şi la Gală.
Povestea lor este cea a unor oameni care şi-au împletit destinele cu arta şi creaţia, în căutarea frumuseţii formei şi culorii şi a adevărului istoriei rememorate. Cunoscându-se din anii în care au trudit ca profesori de limba şi literatura română în zona Câmpulung Moldovenesc, ei s-au reîntâlnit după absolvirea obligaţiilor de catedră şi au simţit că au acelaşi drum de parcurs, pornind împreună într-o asiduă muncă de creaţie. De peste 10 ani rezultatul muncii lor, de pictor şi cercetător, referindu-ne la Filon Lucău, şi de povestitor plin de curaj a dramei românismului din nordul Bucovinei, în cazul soţiei Alina Andruhovici, este admirat pe meleaguri româneşti şi în mari expoziţii din întreaga lume.
Soţii Alina Andruhovici şi Filon Lucău au simţit de la început o atracţie pentru aceleaşi întrebări, iar apropierea lor le-a arătat o percepţie comună cum rar poate fi întâlnită. Alina Andruhovici povesteşte despre această întâlnire providenţială cu Filon Lucău: ”Ne-am întâlnit şi de la prima discuţie a apărut acel sentiment că noi de la începutul lumii am fost făcuţi unul pentru altul. Pentru că gândeam la fel, vorbeam la fel, cu aceeaşi dragoste de carte, de comorile ascunse care trebuiesc descoperite, faţă de frumosul care trebuie lăsat şi celor care vin. Şi toţi spuneau, dar voi parcă sunteţi veşnic îndrăgostiţi. Da, este o dragoste mai presus de ceea ce gândesc unii că este dragoste, este ceva care uneori chiar nu se poate explica, această întâlnire şi această comunitate care există între noi”.
Filon Lucău şi-a cultivat talentul şi abilitatea de a desena de la o vârstă fragedă
Provenind dintr-o familie de cojocar din Fundu Moldovei, Filon Lucău s-a simţit de mic atras de arta decorativă, modelele inspirate create de el la o vârstă fragedă fiind acceptate şi cusute de mama sa pe costumul popular al Văii Moldovei. Având acest dar, l-a dezvoltat în anii care au urmat, după cum povesteşte chiar el: ”Mai târziu această pasiune, această îndreptare s-a diversificat. În liceu am început să fac lozinci, panouri pictate pe tablă sau pe cartoane, iar mai târziu în armată şi studenţie am lucrat tot felul de materiale ornamentale, care mi-au plăcut foarte mult şi le lucram din plăcere.”
În studenţie a fost atras întâia oară de tehnica specială a aplicării tuşelor în pictura pe sticlă, începând căutările pentru procurarea vopselelor şi a pensulelor de trebuinţă. A pornit singur în munca sa în lungi zile de încercări şi greşeli, căutând lumina şi detaliul şi s-a perfecţionat continuu în ultimii 40 de ani. Fineţea contururilor şi a formelor particularizează pictura profesorului Lucău, alături de dantelăria motivelor de pe altiţa costumului popular, care încadrează în mod delicat fiecare tablou. ”Am început să fac întâi după nişte tablouri, icoane din albume sau după timbre, alegându-mi apoi ca mentor moral evanghelistul Luca, cel care a realizat primele icoane ale Mântuitorului şi Maicii Domnului”,povesteşte autorul. Pe lângă scenele biblice, lucrările sale redau lumii viaţa şi obiceiurile satului bucovinean, de la muncile câmpului la frumoase obiceiuri de Anul Nou sau de Paşte. ”Am făcut tablouri despre Focul Viu la stână, despre prepararea caşului şi a urdei, am făcut despre efectele Focului Viu şi practici de apărare a turmelor de oi. Şi obiceiurile de iarnă, şi obiceiurile de nuntă, cu întregul scenariu al nunţii şi alte, şi alte munci şi activităţi sau obiceiuri legate de sărbători şi anumite manifestări ale comunităţii locale.”
Munca de cercetător etnograf a dus la realizarea unor lucrări deosebite
Iubitor al vetrei natale, Filon Lucău a consemnat tot ce a considerat valoros în timpul cercetărilor întreprinse pentru realizarea unei monografii a comunei şi a unor volume precum ”Păstoritul şi folclorul păstoresc în Obcinile Bucovinei” sau ”Şirag de nestemate din vechime adunate”, în care a adunat folclor din Fundu Moldovei.
Implicat în această muncă el ne-a relatat: ”Am fost atras şi de folclor, de etnografie, de istoricul zonei. În cercetările sau microcercetările serioase care au fost, am notat, am făcut fişe de informator, am făcut fişe de tot felul clasificate pe domenii, pe teme de păstorit, de obiceiuri de anul nou, de nuntă, de dansuri.” Acestea au fost prezentate apoi în cadrul unor simpozioane, din cadrul celor mai importante centre culturale ale ţării.
Drama românilor din nordul Bucovinei, surprinsă în lucrările de memorialistică ale Alinei Andruhovici
Fiindu-i mereu alături, Alina Andruhovici s-a afirmat mai târziu ca om al condeiului. Înzestrată cu un spirit de observaţie deosebit, fiică a satului Bahrineşti din Bucovina de dincolo, ea a avut curajul de a scrie despre suferinţele românilor din acel colţ de ţară, de unde a fost nevoită să se refugieze la o vârstă fragedă. ”Pe mine m-a marcat foarte mult aceasta, de fapt nu a fost plecarea din satul meu natal, Bahrineşti. A fost valul istoriei care m-a luat cu el, m-a luat şi mi-a dat atâta durere, căci rănile nici acum nu sunt vindecate. Înainte de 1989 aveam dreptul la doi ani să cer paşaportul, pe care nu aveam dreptul să-l ţin asupra mea. Mergeam cu atâta dragoste şi veneam cu atâta durere. Din tot ce mi-am notat şi reamintit în aceste călătorii, din tot ce memoria mea a reţinut, am început acum să aştern pe hârtie”, ne-a povestit Alina Andruhovici. După o viaţă plină de muncă în care a crezut în puterile sale şi a reuşit inclusiv ridicarea unei biserici din lemn, pe care a transportat-o apoi în Belgia, Alina Andruhovici a avut curajul de a-şi dezvolta talentul de povestitor al vremurilor care au fost, în câteva în volume precum ”Zbucium” sau ”Cum poţi să uiţi?”, iar cele mai recente scrieri, după ce a intrat în posesia unor caiete de memorialistică aparţinând tatălui ei, vor apărea în curând în volumul denumit ”Descătuşarea Memoriei”.
Ea ne-a relatat: ”În această carte va fi partea cu memoriile tatălui şi va fi din ceea ce am cules eu în drumurile mele prin satul în care m-am născut şi care nu e mai departe de 50 de metri de Uniunea Europeană. Când s-a stabilit graniţa a fost tăiată o bucăţică din sat, cu pământul care aparţinea celor din sat. Închipuiţi-vă cum ne uitam noi de la Muşeniţa când mergeam să lucrăm pământul, să vedem casa în care m-am născut, să vedem pomii care în anul 1940 au dat primul rod.”
Truda zilnică o petrec împreună, consultându-se în munca lor la fiecare pas
O zi din viaţa soţilor Lucău-Andruhovici începe la primele ore ale dimineţii, când dorinţa de a realiza nu le dă odihnă, făcându-l pe fiecare să se aşeze în colţişorul său pentru a se dedica pentru încă o zi muncii. Într-o discuţie purtată cu ambii, ne-au spus: ”Şi la scris, şi la pictat suntem împreună. Dacă veţi răsfoi cărţile noastre, la două din cărţile scrise de Filon eu am făcut prezentarea, în carte, dar nu numai în carte. În deplasările noastre, ştiţi cum este, femeia o ţâră mai mult vorbeşte şi atunci el spune: <Hai, vorbeşte tu!>, nu-i aşa?
- Aşa este, aşa s-a întâmplat, că eu sunt mai retras în vorbire şi tu eşti mai concentrată. Da, adevărat că nu putem unul fără celălalt. Când termin eu o anumită fază sau încep o altă fază la lucrare, vin şi mă consult: e bine să fie nuanţa asta sau alta? Sigur că îşi dă părerea şi atunci ne uităm, gândim, calculăm cam cum ar trebui să fie bine.”
Soţii Alina Andruhovici şi Filon Lucău rămân doi oameni dedicaţi muncii lor, care îşi lasă amprenta prin tot ceea ce au surprins în opera lor asupra spiritului şi istoriei Bucovinei. Artemizia Ignătescu, om de cultură din Câmpulung Moldovenesc, i-a apreciat în câteva cuvinte: ”Mai rar să vezi o asemenea pereche şi mai rar să vezi doi oameni care se completează atât de frumos unul pe altul şi care sunt atât de dăruiţi frumosului, artei, literaturii, dorinţei de a scoate la iveală lucruri noi.” Dorinţa lor este să-i dea creaţiei în continuare locul primordial în existenţa lor, cea plină de dragoste şi de frumos: ”Aşa că noi ne planificăm timpul să dăm ceea ce mai avem de dat şi avem încă multe. Avem multe de dat în continuare, de asta ne grăbim. E un fel de grabă, nu? Grabă, grabă...”
