Printează articolul
Trimite e-mail
Un copil în vârstă de 11 ani, din Gura Humorului, Andrei-Ionuţ Varvaroi, care suferă de tetrapareză spastică şi nu poate să meargă singur, reuşind cu dificultate să facă doar câţiva paşi sprijinit, are nevoie urgent de bani pentru a se trata la o clinică din Germania. După cinci operaţii şi nenumărate şedinţe de terapie în ţară, care i-au furat copilăria şi l-au maturizat înainte de vreme, după ce nici un medic din România nu i-a spus că, într-o zi, va putea fi independent şi va putea merge singur, o veste neaşteptată a venit din Germania.
O echipă de specialişti de la o clinică din Germania, după ce i-au făcut copilului foarte multe investigaţii, i-au spus că poate fi operat şi va merge singur. Pe o scară de la 1 la 5, 5 fiind nivelul cel mai grav al bolii, Andrei a fost situat de medicii germani la nivelul 1,5, ceea ce înseamnă că şansele lui de a merge, de a face primii paşi singur, de a alerga în zăpadă, de a scrie singur, de a se bucura de anii frumoşi ai copilăriei sunt foarte mari.
Dar cu ce costuri, visul cel mai mare al lui Andrei se poate împlini? La un calcul estimativ, costurile celor 11 operaţii pe care ar trebui să le facă Andrei, pe perioada unui an şi jumătate, chiar doi, ar fi de 53.000 de euro, la care se adaugă costurile ortezelor care trebuie purtate de copil după primele intervenţii chirurgicale. O orteză costă între 14.000 şi 16.000 de euro, Andrei având nevoie de două orteze, care, la un interval de circa trei luni, trebuie schimbate. Visul lui Andrei de a merge singur costă circa 100.000 de euro, bani de care părinţii lui, Maria-Magdalena şi Ovidiu Varvaroi, profesori la Colegiul „Alexandru cel Bun” din Gura Humorului, nu dispun momentan.
Andrei nu are autonomie personală
Am mers să-l cunoaştem pe Andrei în locul în care am aflat că se simte cel mai bine, la şcoală, alături de colegii din clasa a IV-a A şi de învăţătoarea Catrina Cotoară. De la învăţătoare am aflat că Andrei este un copil minunat, deosebit, dotat cu inteligenţă peste medie, profund în gândire, maturizat înainte de vreme, prietenos, zâmbitor, un copil căruia viaţa i-a lansat o mare provocare. A fost diagnosticat cu tetrapareză spastică, boală care i-a afectat capacitatea de mişcare, funcţiile motorii şi tonusul muscular.
„Nu poate merge singur, decât susţinut, nu poate scrie, foloseşte laptopul, într-un cuvânt nu are autonomie personală. Părinţii lui sunt cadre didactice şi au mare grijă de Andrei. Îl susţin, îl ajută, l-au dus la centre specializate, au făcut investigaţii, evaluări. Andrei are cinci operaţii la activ, realizate în ţară, şi foarte multe şedinţe de kinetoterapie, gimnastică medicinală, fizioterapie şi psihoterapie, pe care le-a făcut ani buni, la Oradea, la un centru specializat pentru copii. A strâns din dinţi să facă comenzile impuse, a luptat cu fricile, cu durerea, cu gândurile negative, pentru că este un copil ambiţios”, ne-a spus Catrina Cotoară.
Strigătul de ajutor al unui copil care nu poate merge singur
Ca orice copil, Andrei are visuri. Vrea să devină informatician. Vrea să fie la fel ca ceilalţi copii care au libertate de mişcare, copii care pot să facă lucruri pe care Andrei, cât şi-ar dori şi cât efort ar depune, nu poate. De exemplu, Andrei nu poate scrie. El se foloseşte de un laptop pentru a-şi face lecţiile. Şi le face foarte bine. Este un elev premiant, cu diplome obţinute la mai multe concursuri şcolare. Dar ce cadou credeţi că îşi doreşte acum, ca orice copil, înainte de Crăciun?
„Eu îmi doresc cel mai mult să merg în picioare şi îmi doresc să se întâmple treaba asta cât mai repede. Nu mai vreau..., m-am plictisit să stau aici în bancă şi să văd cum colegii mei se plimbă. Vreau şi eu. Simt nevoia să alerg. Îmi este foarte greu să merg doar însoţit şi le este foarte greu şi părinţilor mei, fiindcă picioarele nu mă ajută momentan foarte mult, piciorul drept chiar nu mă ajută în momentul ăsta. Dar eu vreau să merg. M-am plictisit să stau pe loc. Vreau să alerg după colegi, să stau de vorbă cu ei... nu doar ei să vină la banca mea, pentru că nu sunt eu centrul pământului, dar eu nu pot să mă mişc... Singur mă pot deplasa doar în patru labe, momentan, şi mă dor deja genunchii. Îmi doresc foarte mult să merg, mai mult decât orice, mai mult decât un cadou material!”, ne-a spus Andrei.
Vrea să stea drept alături de colegi. Nu vrea să pară pitic!
Cum să nu reacţionezi la acest strigăt de ajutor al unui copil?! Ştie că şansa lui de a deveni independent şi de a merge singur este doar la clinica din Germania. Mai ştie că sunt costuri foarte mari şi că singur nu poate reuşi. De aceea, poate, îi este frică de faptul că are o şansă şi nu poate să beneficieze de ea din cauza lipsei banilor. Să nu credeţi că nu se teme de acele operaţii, de durere, de necunoscut, dar este gata să sufere oricât doar să poată să meargă singur, să nu mai stea îngenunchiat, asemeni unui pitic, cum spune el. Aşa se simte atunci când colegii stau în picioare şi el nu poate să facă acest lucru, deşi ne-a asigurat că este mare, înalt... şi totuşi nu poate să arate asta.
Ce o fi în sufletul acestui copil cu inteligenţă peste medie, maturizat şi extrem de realist? Ce sentimente amestecate credeţi că se cuibăresc în sufletul lui? Are noroc de colegi care-l iubesc şi îl apreciază. Albert, coleg de bancă cu Andrei, ne-a spus că acesta este „unul dintre cei mai buni prieteni ai mei şi îi doresc multă sănătate, bucurie şi un Crăciun binecuvântat”. Şi ceilalţi colegi, fie că este vorba de Ştefan, Teodora, Raluca, cu toţii apreciază curajul lui Andrei, inteligenţa şi îşi doresc cu toţii ca visul lui Andrei de a merge să devină realitate.
„Haideţi să-l luăm pe Andrei în braţe şi aşa, din mână în mână, să-l ducem până în Germania, unde se arată o şansă”
Povestea lui Andrei este cunoscută de toţi profesorii Şcolii Gimnaziale „Teodor Balan” Gura Humorului, inclusiv de directoarea instituţiei, profesoara Garofiţa Straton, care crede că, într-o zi, toţi elevii şcolii vor alerga după Andrei şi-l vor ruga cu toţii să se oprească, pentru că vor să-l îmbrăţişeze, să-i spună că-l iubesc, să-i spună că este un învingător. „Va fi ziua în care Andrei va merge singur, pentru că a reuşit să învingă o nedreptate, dar nu singur. Împreună cu noi”, a spus directoarea.
De aceea, trebuiesă-i fim alături lui Andrei, dar şi părinţilor lui. De ce oare pentru Andrei normalitatea este atât de grea? Este întrebarea pe care şi-a pus-o directoarea Garofiţa Straton. Şi Andrei luptă cu atâta forţă, de atâta vreme, să învingă o boală! „Andrei nu se poate juca prin zăpadă, nu se poate juca de-a v-aţi ascunselea, dar undeva, o speranţă mare de tot i-a mai deschis o uşă lui Andrei, şi nouă tuturor, şi pentru asta trebuie să-i fim alături. Un îndemn, rugăminte, pentru toate mamele dragi, oriunde ar fi ele: Haideţi să-l luăm pe Andrei în braţe şi aşa, din mână în mână, să-l ducem până în Germania, unde se arată o şansă, iar tăticii de pretutindeni să ne asigure spatele, să nu ne dezechilibrăm, ci să mergem până la final cu nădejde, pentru că se poate. Să facem front comun şi să ajutăm,fiecare după posibilităţi, după inimă, pentru că un gest mai frumos şi mai adevărat decât să ajuţi nu există”, a completat Garofiţa Straton.
Părinţii lui Andrei vor să ajute şi alţi copii bolnavi
Andrei este singurul copil al familiei Varvaroi, un copil mult dorit, care a adus bucurie imensă în familiile celor doi părinţi. Totul a fost bine până pe la 7 luni, când mama copilului a observat că deşi trebuia să meargă patruped, ca alţi copii de vârsta lui, Andrei se dezechilibra şi nu reuşea să facă mişcări simple. Părinţii au plecat de urgenţă cu Andrei la diferiţi medici, au făcut investigaţii, iar, la final, diagnosticul a fost tetrapareză spastică.
A fost un şoc pentru părinţi. Au trecut prin momente critice. Nu le venea să creadă. Nu ştiau care este motivul, de ce copilul lor are această boală? Mult mai târziu au aflat că cea mai plauzibilă cauză ar fi o eroare medicală: un medicament care i-a fost administrat mamei înainte de a naşte. Au plâns, s-au revoltat, dar au avut puterea să se ridice şi să se intereseze pas cu pas ce pot face pentru Andrei. Nu era timpul lamentărilor. Au ajuns la Oradea, la o clinică de recuperare de stat, în care condiţiile erau proaste, igrasie în camere, motiv pentru care Andrei răcea imediat. Părinţii au fost nevoiţi să găsească o soluţie la o clinică privată, tot din Oradea, unde merg de patru ori pe an, fiecare trei săptămâni de terapie costând cel puţin 1.500 de euro.
Pentru Andrei, părinţii sunt în stare să facă orice, imposibilul. Şi-au deschis un ONG – Asociaţia „Protejăm Viitorul”, pentru că, după ce au căutat răspunsuri cu privire la boala copilului lor, au ajuns la concluzia că, luptând pentru Andrei, pentru a-l face bine, pot să lupte şi pentru alţi copii. „Poate aşa a fost să fie, să învăţăm ceva din această experienţă. Dacă reuşim să adunăm bani să-l ducem pe Andrei la clinica din Germania şi să-l facem bine, vrem apoi să adunăm bani şi să ducem şi alţi copii în Germania, la tratament. Sunt mulţi părinţi care au foarte puţine informaţii despre această boală, nu ştiu ce să facă, unde să-şi ducă copilul bolnav, părinţii disperaţi care chiar s-au despărţit, pentru că nu au făcut faţă şocului”, ne-au povestit părinţii lui Andrei.
Andrei are nevoie de bani cât mai repede, pentru că tratamentul este de durată
Cei doi profesori humoreni ne-au spus că Andrei i-a unit foarte mult. Îşi iau energia unul de la altul, se consultă mereu şi nu iau decizii decât împreună. Se completează foarte bine şi atunci când unul dintre ei este la pământ, căci sunt şi astfel de momente, de cădere, celălalt este suficient de puternic ca să-l ridice şi să meargă mai departe. Singura dorinţă a celor doi părinţi este să-şi vadă băiatul mergând singur. Dacă mama a spus că Andrei este universul ei, că îşi trăieşte propria viaţă prin Andrei, tatăl ar fi în stare de orice sacrificiu pentru ca fiul lui să fie independent, să meargă singur. În acelaşi timp, sunt conştienţi că nu pot să se descurce din punct de vedere financiar singuri. Au nevoie de noi, de toţi cei care putem ajuta, fiecare cu cât poate, pentru că, punând cărămidă peste cărămidă, putem să clădim un vis, visul lui Andrei să meargă singur. Andrei are nevoie de bani cât mai repede, pentru că tratamentul este de durată.
„Dacă reuşim să adunăm jumătate din sumă, putem să sunăm la clinica din Germania, să ne facă o programare. Cu cât începem mai repede, cu atât şansele ca Andrei să reuşească să facă primii paşi singur sunt mai mari. După primele patru operaţii, trebuie o pauză, timp în care putem să mai adunăm nişte bani. Totul este să avem cu ce porni. De aceea, fiecare bănuţ donat este un pas spre normalitatea de care are atât de mare nevoie Andrei: să meargă fără să fie sprijinit de noi. Nu ne dorim să joace fotbal, să facă performanţe sportive, dar măcar să meargă, să simtă pământul sub picioare, să aibă siguranţa că poate să se descurce şi fără noi”, ne-a spus tatăl lui Andrei.
Îndemnul Magdei Varvaroi pentru alte mămici care au copii cu aceeaşi boală este: „Fruntea sus! Privirea înainte! Şi noi am avut un şoc, dar nu trebuie să disperăm. Undeva, în lume, s-ar putea să existe o şansă ca acel copil să ducă o viaţă normală, să poată să meargă singur la baie, să poată să se îmbrace, să poată să mănânce singur, să poată să scrie, să alerge, să se joace, pentru că pentru un copil cu această boală, aceste lucruri banale cer un efor supraomenesc. Trebuie să luptăm, să muncim... Chiar dacă nu mai aveam nici un pic de energie, trebuie să ne găsim resurse pentru copil, să-l ajutăm, să fim uniţi, să-l facem fericit!”
Campanii umanitare la nivelul şcolii şi spectacol caritabil pentru a-l ajuta pe Andrei
Mama lui Andrei, Maria-Magdalena Varvaroi, este profesor de franceză la Colegiul „Alexandru cel Bun” Gura Humorului, iar soţul ei, Ovidiu Varvaroi, predă sportul la acelaşi colegiu. Cei doi profesori sunt apreciaţi şi admiraţi de colegi pentru efortul pe care-l fac de a lupta pentru Andrei, de a-şi păstra optimismul şi de a vedea lumina de la capătul tunelului, de a nu spune niciodată „nu pot”, mai ales când este vorba de propriul copil. Profesoara Mihaela Ursaciuc, directoarea Colegiului „Alexandru cel Bun” Gura Humorului, ne-a spus că fiecare dintre noi ar trebui să-i dea o mână de ajutor lui Andrei, pentru că „nu este o campanie falsă. Să ştiţi că şi până acum părinţii şi bunicii acestui copil au făcut eforturi foarte mari pentru a-l duce la terapie. Părinţii lui Andrei sunt convinşi că vor reuşi să-şi salveze copilul. Ovidiu şi Magda sunt nişte oameni deosebiţi. De altfel, şi noi, la nivelul şcolii, am pornit mai multe campanii umanitare şi vom organiza un spectacol caritabil pentru a-l ajuta pe Andrei. Acum, singura soluţie pentru Andrei este deplasarea la clinica din străinătate. Fiecare dintre noi poate fi de folos”, a spus directoarea Mihaela Ursaciuc.
Ajutaţi-l pe Andrei să meargă singur!
Cei care vor să-l ajute pe Andrei să facă primii paşi singur, să ajungă la clinica din Germania pentru tratament, pot să doneze orice sumă de bani în conturile deschise de familia Varvaroi la Banca Transilvania (pentru Asociaţia „Protejăm Viitorul”) în euro: RO46BTRLEURCRT0474471101, în lire: RO04BTRLGBPCRT0474471101; în lei: RO96BTRLRONCRT0474471101 şi în dolari: RO50BTRLUSDCRT0474471101.
