Printează articolul
Trimite e-mail
2.200 de kilometri, călare, sub soarele arzător, pe ploaie, vânt, atacaţi de insecte din mlaştini sau pe drumuri greoaie de munte, unde le pot ieşi oricând în cale urşi sau lupi, prin teritorii măcinate de război, dar şi prin ţări în care oamenii te întâmpină oricând cu braţele larg deschise – aceasta este experienţa unui grup de englezi care au vrut să descopere lumea altfel decât până la plecarea în expediţie, din avion sau de la TV.
Ieri, o parte din ei au ajuns la Suceava, venind direct dintr-o Ucraină marcată de război.
„Am plecat din Moscova pe 1 iunie, cu 15 cai şi 15 călăreţi. E chiar uimitor să vezi ce este în Europa, mai ales în această parte a Europei pe care englezii nu o ştiu foarte bine. Am mers din Moscova spre Smolensk, apoi prin Belarus spre Minsk, Niasviz şi Mir, casa istorică a faimoasei familii Radzivil, apoi spre graniţele Belarusului, în partea de nord a Ucrainei”, povesteşte entuziasmat Michael Pugh, un avocat britanic care a renunţat la o carieră de succes în avocatură, în cadrul unei firme internaţionale, pentru a descoperi lumea, dar şi pe sine, într-o aventură călare care a încins imaginaţia rudelor şi prietenilor săi, care i s-au alăturat în expediţie, chiar dacă numai pe anumite porţiuni.
„E minunat să călătoreşti încet, între 30-50 de km pe zi, să vezi totul în detaliu, din această lume minunată în care trăim. Obişnuiam să zbor deasupra acestor locuri, de la Londra la Moscova, unde am şi locuit timp de şase ani, dar călătoria asta o făceam în patru ore. E o dovadă extraordinară a ceea ce poate tehnologia modernă, dar mereu simţeam că pierd ceva atunci când zburam deasupra acestor locuri”, explică Michael, care, la 41 de ani, a vrut să se rupă de monotonia cotidianului şi să facă ceva deosebit.
„Călărind, nu poţi vedea chiar totul din locurile prin care treci, dar ai posibilitatea de a vedea mult mai multe, de a vorbi cu oamenii din comunităţile prin care treci. Aşa am avut o oportunitate minunată de a vedea cum trăiesc oamenii din aceste locuri. Cu atâtea veşti rele din toată lumea, este foarte plăcut să călătoreşti în acele locuri şi să vezi lucruri pozitive, de la modul în care îşi duc viaţa aceşti oameni, care, chiar şi în condiţii foarte grele, reuşesc să trăiască totul la maxim, până la frumuseţea locurilor”, spune Michael Pugh.
„Peste tot oamenii sunt buni, indiferent de ţară, guvernele sunt cele care fac lucrurile să pară altfel”
O mare parte din traseu l-a avut alături de el pe un bun prieten, Robert Iggleton, fost ofiţer de cavalerie în armata Marii Britanii.
„Robert ni s-a alăturat din Ucraina, chiar dacă mulţi dintre prietenii săi l-au avertizat să nu meargă acolo. Şi, de fapt, acolo am petrecut momente minunate. Există o tristeţe în rândul populaţiei, mai ales că cei din vestul Ucrainei, unde ne-am aflat noi, îşi trimiteau rudele să lupte în est, să-şi păstreze teritoriul naţional, plăteau taxe de război, să susţină acel efort al războiului, aveau de rezolvat problema refugiaţilor care plecau din estul Ucrainei... Dar bunătatea oamenilor, din toate ţările în care am fost – Rusia, Belarus, Ucraina şi acum România, este uimitoare. Asta m-a uimit şi am înţeles că peste tot oamenii sunt buni, indiferent de ţară, guvernele sunt cele care fac lucrurile să pară altfel, din păcate” consideră Michael.
De altfel, în oameni se încrede cel mai tare şi atunci când e vorba de a se ghida în călătorie, deşi a avut la dispoziţie şi mijloace moderne de orientare în teren.
„Cea mai bună metodă este să te opreşti şi să întrebi pe unde e mai bine să mergi.
Uneori GPS-ul te îndrumă peste un câmp care pare foarte frumos, dar de fapt e o mlaştină, care se dovedeşte a fi foarte periculoasă, poate trage calul cu totul în adâncuri. Asta e şi esenţa omenirii – avem nevoia de a comunica, de a interacţiona cu cei din jurul nostru”, spune englezul, care a fost uimit de cât de dornici au fost oamenii să îi ajute, indiferent de locul în care se aflau.
„În Belarus, unde sunt foarte multe zone mlăştinoase, sunt şi multe insecte care sunt deranjante pentru cai şi, din fericire, localnicii ne-au pus la dispoziţie grajdurile lor. Pare ceva insignifiant, dar contează mult, pentru că dimineaţa caii sunt odihniţi, nu sunt mâncaţi de insecte. În alte părţi, pe drum ne-au oferit mere, lapte, ouă şi alte produse. În această parte a lumii, oamenii sunt foarte buni”, concluzionează el.
Ospăţ la palat şi dansuri în flăcări
Călătorind călare, la fel ca în urmă cu câteva sute de ani, au avut şansa de a trăi experienţe neaşteptate, precum cea de a lua masa într-un palat.
„Şansa ne-a surâs în această călătorie. Încă de la început, în Rusia, lângă orăşelul Viazma, am mers către muzeul care a fost cândva casa faimosului poet şi diplomat Aleksander Griboyedov. Întâmplarea a făcut ca tocmai în acea zi să fie ziua de naştere a directorului muzeului, care împlinea 70 de ani, iar el ne-a dus la acel palat frumos restaurat, unde ne-a servit cu caviar, vodcă, whisky şi multe alte bunătăţi. Ne-am bucurat mult de acea primire, aşa cum în Belarus am avut bucuria de a participa la Festivalul Ivana Kupala (Solstiţiul de vară), cu sărituri peste focul de tabără şi în lac. Dumnezeu ne-a surâs în această călătorie, oferindu-ne experienţe minunate”, rosteşte cu satisfacţie Michael Pugh, căruia zâmbetul îi înfloreşte pe faţă numai când se gândeşte la aceste experienţe inedite, de care nu ar fi avut parte dacă nu se pornea într-o aventură puţin cam „nebunească”, dar cu un scop nobil.
“România are cel mai mic buget pentru paralimpici din întreaga Europă”
Una din motivaţiile echipei lui Michael de a merge mai departe, indiferent de greutăţi, este că banii strânşi din donaţii, de la cei pe care îi impresionează călătoria lor, merg către două asociaţii de sprijinire a paralimpicilor (participanţi la Olimpiadele persoanelor cu dizabilități), una din Anglia şi alta din România.
„Firma de avocatură din care făceam parte înainte de a-mi da demisia este parteneră a Asociaţiei Paralimpicilor din Marea Britanie şi i-am reprezentat atunci când a avut loc la Soci Olimpiada Paralimpicilor. Atât eu cât şi cei care au fost alături de mine am fost extraordinar de impresionaţi de eforturile şi realizările atleţilor paralimpici. Un prieten mi-a sugerat că aş putea strânge bani pentru ei, în călătoria mea, şi asta şi fac, atât pentru cei din Anglia, cât şi pentru cei din România.Avem deja făcute donaţii pentru paralimpicii din România, DHL s-a oferit să ne ajute să strângem şi mai mulţi bani. România are cel mai mic buget pentru paralimpici din întreaga Europă şi sperăm ca prin efortul nostru acest buget să fie cât de cât mai mare. Poate şi alţii se vor implica să adune bani pentru aceşti sportivi uimitori, care pot realiza lucruri greu de crezut”, a explicat Michael Pugh, care, prin călătoria sa, a atras deja donaţii de peste 60.000 de dolari pentru paralimpicii englezi, majoritatea prin intermediul siteului creat special pentru acest proiect - www.ridinghalfwayhome.com.
Sumele donate către cei din România nu le cunoaşte încă, dar speră să fie cât mai mari.
Frumuseţile Bucovinei, în cinci zile
Alături de cei care i s-au alăturat pentru parcurgerea traseului din Bucovina, Michael va petrece aici cinci zile, în care speră să vadă cât mai multe din frumuseţile locurilor, dar să descopere şi câteva repere istorice.
„Vreau să explorez mănăstirile, în special Putna, să văd chilia lui Daniil Sihastrul şi mormântul lui Ştefan cel Mare”, explică avocatul britanic, care va fi însoţit de încă trei englezi, dar şi de doi români, Cătălin Ursache şi Adrian Radu Rey, membri ai Centrului Turistic Ecvestru Călimani, care au alcătuit traseul pe care englezii îl vor parcurge până în Sighişoara, punctul terminus al călătoriei lor iniţiatice.
„Prima noapte pe traseu o vor face la Brodina de Sus, următoarea la Herghelia Lucina, a treia în Suhard, la o stână, a patra în Poiana Negri, după care urcăm la 12 Apostoli, în Călimani, iar a cincea noapte o vom face în Neagra Şarului”, a explicat Cătălin Ursache. De la Bistriţa, unde vor ajunge cu maşina, vor schimba caii şi abia apoi se vor îndrepta spre Sighişoara.
„Traseul pe care îl vom face nu a mai fost parcurs de alţii până acum, este o provocare pentru întreaga echipă. Nu am mai fost la Sighişoara, destinaţia finală a călătoriei noastre, şi e o localitate pe care îmi doresc cu ardoare să o văd, am citit multe despre ea, inclusiv că e atât de frumoasă că ar trebui arestată”, glumeşte Michael, care va fi aşteptat acolo de părinţii săi, rude şi prieteni, pentru a sărbători cu toţii.
Ieri, călăreţii englezii au vizitat grajdurile Hergheliei Rădăuţi, administrată de Romsilva, care le este partener în acest proiect, Herghelia de la Lucina fiind un alt punct de reper al călătoriei lor.
„Am vrut să punem în valoare şi hergheliile de pe traseu – Rădăuţi, Lucina, Beclean. Avem herghelii foarte vechi, cu rase de cai importante, pe care toţi turiştii străini ar trebui să le viziteze”, a spus Radu Rey.
La Rădăuţi, unde a fost întâmpinat şi de un reprezentant al administraţiei locale, Traian Andronachi, lui Michael Pugh i s-a pus la dispoziţie unul din campionii cu care se mândreşte această herghelie a Direcţiei Silvice Suceava, care an de an obţine zeci de premii naţionale şi internaţionale, fiind şi cea mai importantă pepinieră de cai pur-sânge arabi din ţară.
„E un privilegiu să ai ocazia să călăreşti un asemenea cal. Cu el sunt la Sighişoara în trei zile!”, a exclamat Michael, călare pe Zoltan, unul dintre cei mai buni cai de sărituri la obstacole din ţară.
De marţi, membrii echipei vor călări pe un cal de sport unguresc, un pur-sânge englez, un anglo-arab, un Shagya arab şi un semigreu.
Urşi, lupi şi văcuţe cu clopoţei la gât
Încântaţi de tot ce au văzut până acum, englezii nu îşi ascund entuziasmul pe care îl simt pornind în această etapă finală a călătoriei lor.
„În pădurile din România sunt şi urşi, şi lupi, orice se poate întâmpla. O călătorie ca asta poate fi foarte periculoasă. În fiecare zi trebuie să fii pregătit ca ceva să meargă rău, de la o problemă la cal, la o problemă de sănătate la tine, pentru că e mult efort şi pentru corp să călăreşti atât de mult timp – trei luni de zile. Vom fi cu ochii în patru după urşi, aş vrea chiar să văd unul, dar nu foarte aproape!”, mărturiseşte Michael, care speră să aibă ce poza şi trimite prietenilor din ţara sa.
Se mândreşte cu pozele cu văcuţele cu clopoţei la gât, pe care le-a trimis prietenilor săi, care se mirau că acolo unde a mers echipa de călăreţi este la fel de frumos ca în Elveţia.
Dacă totul merge bine, pe 25 august ar urma să ajungă la Sighişoara.
Iniţial voia să călătorească din Moscova spre Ţara Galilor. Dar logistic era foarte dificil.
„În această parte a lumii sunt încă foarte multe drumuri de ţară, pe care poţi călători călare, pe când în vestul Europei e foarte dificil. Am mai fost în Transilvania, ştiu cât de frumoasă este, acum am descoperit şi Bucovina”, spune Michael, care a devenit deja un ambasador al României, al estului Europei, în întreaga lume. Mulţi urmăresc călătoria sa şi a prietenilor săi, dornici să vadă lumea altfel decât de la înălţimea norilor sau de la mii de kilometri, din faţa televizorului.
