Vandalism extrem în Rezervaţia floristică „Fâneţele seculare de la Ponoare”

La mai puţin de 10 kilometri de municipiul Suceava se află unul dintre primele monumente ale naturii din ţară, „Fâneţele seculare de la Ponoare”. Rezervaţia, de care mulţi suceveni nu au habar sau doar au auzit, fără a ajunge acolo, să o vadă, a fost studiată, de-a lungul timpului, de numeroşi specialişti din România şi de peste hotare, din Polonia, Franţa, Cehia, Slovacia, Marea Britanie, Egipt.

Cine se mai încumetă acum să ajungă acolo, să se bucure de un colţ de natură în care intervenţia omului este interzisă, va râde şi va plânge în acelaşi timp.

Pe de o parte, de cum păşeşti dincolo de poarta de fier pusă la drum pentru a stăvili năvala maşinilor celor care veneau să facă acolo grătare, eşti copleşit de frumuseţea naturii, de cântecul greierilor, cântece de păsărele, de foşnetul vântului prin fâneţe, iar pe de altă parte, de dimensiunea prostiei umane.

Panouri informative, „atacate” cu toporul

De la primii paşi făcuţi în rezervaţie, dai cu ochii de panoul informativ din care afli că eşti pe teritoriul unui sit Natura 2000, de conservare a biodiversităţii, precum şi o parte din speciile importante de plante care se regăsesc acolo. Numai că tabla acestuia, pe care, în mod ironic, scrie „Omul poate admira, dar nu are voie să intervină”, este boţită de parcă ar fi fost strânsă într-o mână gigantică, iar apoi cineva ar fi încercat să o despăturească.

Nici următorul panou, amplasat acolo cu mulţi ani în urmă, când rezervaţia se afla în custodia Academiei Române, nu a avut o soartă mai bună, tabla fiind îndoită cu puternice lovituri, probabil de bâtă, dar şi spartă în mai multe locuri, cu lovituri de topor.

Rolul panoului era de a informa vizitatorii asupra celor peste 450 de specii de plante prezente pe cele 24,5 hectare de teren ale rezervaţiei, fiind enumerate şi speciile rare identificate în zonă.

Laboratorul rezervaţiei, vandalizat

Căsuţa-laborator construită în 1969 şi pusă la dispoziţia specialiştilort, dar şi a studenţilor care veneau aici să studieze natura din această zonă protejată, te face să te cruceşti şi să te întrebi ce animale cu două picioare au fost pe acolo.

Chiar de ar fi nimerit în mijlocul unei tornade, casa care adăpostea 400 de specii de plante recoltate din fâneţele seculare tot ar fi arătat mai bine.

Uşile de lemn au fost sparte, de se poate intra direct prin ele, lacătele forţate atârnă degeaba de inelele de fier puse ca elemente de siguranţă, iar din sticla geamurilor nu au mai rămas decât cioburi ce strălucesc hâd în soare, avertizând curioşii că se pot tăia în ele.

Ferestrele din lemn, vopsite în verde, ca şi uşile, pentru a fi în ton cu verdele din jur, au fost nu doar sparte, tâmplăria lor fiind efectiv distrusă, bucăţele dezmembrate fiind aruncate pe acoperiş şi pe trotuarul din jurul clădirii.

De cum păşeşti în casă, scrâşnetul sutelor de cioburi de pe jos te avertizează asupra pericolului.

Uşile interioare întredeschise, cu cioburi în loc de geamuri, perdelele care fâlfâie la ferestrele fără sticlă, cioburile şi mizeria de pe jos, dulapurile sparte, din care tot ce era înăuntru este scos şi răspândit pe jos, sertarele scoase şi aruncate prin încăpere, scaunele sparte în bucăţi şi scrijeliturile de pe pereţi te fac să crezi că ai nimerit pe platourile de filmare ale unui film de groază, nu într-o rezervaţie naturală cu care judeţul se mândreşte în toate actele oficiale.

Pereţii sunt mâzgâliţi cu mesaje obscene, nume de trupe hip-hop, cuvinte fără noimă, iar lângă fiecare dintre tablourile cu flori, rămase ca prin minune pe perete, „vizitatorii” huligani au ţinut să scrie „canabis” sau „marijuana” sau câte un mesaj de încurajare, gen „Sişu liber!”.

Ca bătaia de joc să fie completă, în căsuţa bântuită de fantomele huliganilor care au distrus-o, pe biroul cu sertare smulse, e pus un panou, smuls la rândul său de pe zidul exterior al clădirii, pe care scrie, cu litere mari: „Atenţie! Rezervaţie naturală strict protejată”.

Spărgătorul de lacăte

Distrugerile făcute în interiorul rezervaţiei naturale sunt cunoscute de conducerea Agenţiei de Protecţiei a Mediului, care este custodele acesteia din 2010, dar, cel puţin în prezent, aceasta se consideră cu mâinile legate, fără a avea puterea să îndrepte ce s-a distrus şi să prevină noi distrugeri.

„Lacătul de la uşă l-am pus vinerea trecută, iar luni, când m-am dus acolo, era îndoit. Mă duc să pun altul, să vedem cât ţine. Săptămânal cam trebuie să le înlocuiesc”, spune Iluţă Cocriş, şeful serviciului Calitatea Factorilor de Mediu.

Valoarea pagubelor produse până acum de vandali la casa-laborator este de 3.300 de lei, conform estimărilor făcute, dar vinovaţii, care ar trebui să suporte costurile de refacere a clădirii, sunt de negăsit.

„Distrugerile au fost făcute, probabil, de un grup care a mers acolo, s-a distrat şi s-a drogat, pentru că la cum au distrus, nu erau oameni sănătoşi. Şi beţi fiind, nu făceau aşa ceva. Probabil că erau drogaţi, altfel nu-mi explic cum de s-au apucat să distrugă şi tocul geamurilor. Ce au făcut acolo nu are nici o explicaţie logică”, consideră Iluţă Cocriş, care, în numele instituţiei, a reclamat distrugerile la poliţie, fără ca ancheta să ducă la vreun rezultat, până acum.

Curios este că deşi acolo nu mai este nimic de furat sau de distrus, cineva tot sparge lacătele, săptămânal.

Scopul acestei rezervaţii este atât ştiinţific, de cercetare a evoluţiei unor specii, cât şi educativ, ea putând fi vizitată de grupuri, dar numai cu acordul custodelui.

Fâneţele de la Ponoare - aproape 100 de ani de istorie

Denumirea de Ponoare datează din 1911, când, după o perioadă de ploi abundente, aproape 2 hectare de teren din actuala rezervaţie au alunecat de pe un versant cu panta mare, producând noi terase. În forma actuală, rezervaţia a fost propusă pentru protecţia plantelor din 1921 de profesorul Mihail Guşuleac, fiind unul din primele monumente ale naturii din ţara noastră.

Ion Nemeş a descoperit aici noi specii de fluturi pentru fauna ţării noastre, dintre care Cosmotriche potatoria (forma immaculata), Clepsis strigana, Bucculatrix cristatella, Stomopteryx remisella, Phalonidia walsinghamana.
Existenta casei-laborator a permis efectuarea de studii botanice care au dus la concluzii deosebite referitoare la alternanţa florei din zonă. S-au tras, de asemenea, concluzii incontestabile asupra unor procese care au avut loc, de exemplu mlaştina actuală luând naştere în urma unei alunecări de teren.