Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Este nevăzătoare, are 22 de ani şi a absolvit anul acesta Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării, specializarea română – italiană, cu nota zece, şi specializarea engleză - română, cu nota 9,86, ca şefă de promoţie, în cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava.
Este povestea impresionantă a Magdalenei Iurescu, o suceveancă care a câştigat lupta cu întunericul. Nu a văzut niciodată, dar se consideră un om obişnuit, care nu crede că lipsa vederii este un impediment în a se realiza, în a demonstra că este capabilă să înveţe şi să performeze.
Magdalena, deşi dependentă de familie, se bucură de o viaţă normală. Ca orice om, are bucurii, dar şi temeri, are speranţe, dar şi dezamăgiri. Se consideră puţin sociabilă, însă această percepţie vine mai mult din felul ei foarte pragmatic, foarte tranşant în care „da” înseamnă da şi „nu” înseamnă nu, fără a lăsa loc de interpretare. Percepţia că este diferită, deosebită de ceilalţi derivă mai mult din modul în care cei care văd se raportează faţă de Magdalena, iar acest lucru pe ea nu o deranjează.
Culpă medicală?
S-a născut „pe zăpadă”, cum s-ar zice, într-o zi de 21 ianuarie, fiind primul copil al familiei Iurescu, din Bilca. La naştere, Magdalena a avut 2,3 kilograme, însă faptul că a dezvoltat un icter i-a determinat pe medici să o pună în incubator. Mama Magdalenei, Olimpia Iurescu, în vârstă de 44 de ani, ne-a povestit că acel incubator „i-ar fi orbit fata”. „Cred că a fost o culpă medicală. Nu i-au protejat ochii de lumină şi i-au omorât nervii optici. La trei luni de la naştere, ni s-a confirmat că fetiţa nu va vedea niciodată. Am stat două luni prin spitale. Am ajuns la reputatul specialist oftalmolog prof. dr. Benone Cârstocea, însă nimeni nu a putut face nimic. Am vrut să mergem şi în Franţa, să facem o intervenţie chirurgicală, însă toţi medicii cu care am discutat ne-au spus că nu sunt şanse ca fata să vadă vreodată. Nu am putut niciodată demonstra că vina le-a aparţinut celor care au pus copilul în incubator fără să-i protejeze ochişorii”, ne-a explicat mama Magdalenei.
Doi fraţi, născuţi în aceeaşi zi, în aceeaşi lună, la şase ani diferenţă
Ca o minune, în aceeaşi zi, 21 ianuarie, după şase ani de la naşterea Magdalenei, în familia Iurescu s-a mai născut un copil, un băiat perfect sănătos, astăzi elev în clasa a X-a, la Liceul cu Program Sportiv Suceava. Olimpia Iurescu îşi aminteşte că după problemele de sănătate ale Magdalenei, a avut mari temeri şi îndoieli dacă să mai facă un copil sau nu. „Magdalena şi-a dorit mereu un frate, noi ne-am dorit să avem doi copii, iar Dumnezeu a făcut o minune: doi copii minunaţi, născuţi în aceeaşi zi, în aceeaşi lună, la şase ani diferenţă”, ne-a povestit mama copiilor.
A intrat la trei facultăţi fără taxă, a rămas la două
Prima şi cea mai dură, dar şi cea mai folositoare lecţie de viaţă pentru Magdalena a fost cea „predată” la vârsta de 7 ani, când s-a înscris la şcoala pentru nevăzători din Buzău. În acest oraş a rămas până ce a terminat Liceul Special pentru Deficienţi de Vedere. Împreună cu încă o colegă, a fost şefă de promoţie. După rezultatele la bacalaureat, Magdalena a intrat la toate cele trei facultăţi pentru care a optat: română – italiană şi engleză – română, la universitatea suceveană, şi ucraineană – română, la Cluj, toate fără taxă. A ales Suceava, şi nu regretă. Îşi aminteşte de anii copilăriei, dar şi de anii de şcoală, cu regim de internat, pe care i-a petrecut la Buzău, cu drag, fără resentimente. Până la 7 ani, mama era cea care îi citea poveşti. Nu că ar fi renunţat acum la a-i citi cărţi fiicei, doar că acestea nu mai sunt poveşti, sunt cărţi de literatură, beletristică, sunt cursuri de specialitate, care o ajută pe Magdalena la studiu.
Îşi înregistrează cursurile pe reportofon
Mulţi se întreabă cum a reuşit Magdalena să înveţe pentru facultate şi să fie prima. „Mi-am înregistrat cursurile pe reportofon, le-am descărcat pe calculator, le-am pus pe DVD-uri şi CD-uri, după care le-am memorat. Citesc foarte mult, fie cu ajutorul sintezei vocale, deşi este mai costisitor, fie cărţi în limbaj Braille, dar şi acestea sunt puţine în domeniul care mă interesează pe mine, beletristică, scriere veche, cărţi în limba engleză şi italiană. Făcând două facultăţi în paralel, am apelat şi la colegi, la mama, pentru a-mi înregistra cursuri la care eu nu puteam să particip”, ne-a povestit Magdalena. Majoritatea examenelor le-a susţinut oral, în faţa profesorilor, dar şi a colegilor, de multe ori. Tânăra absolventă ne-a spus că îi place mult gramatica, iar dintre autorii pe care i-a citit şi nu se va sătura să-i tot citească se numără Feodor Mihailovici Dostoievski.
„Cu multe diplome, cu multe felicitări din partea profesorilor, dar fără un job”
Neliniştea Magdalenei vine din faptul că după ce va urma şi un master în comunicare, va avea multe diplome, multe felicitări din partea profesorilor, dar nu se va putea angaja nicăieri. I-ar plăcea să lucreze în învăţământ, de ce nu, chiar la Liceul Special pentru Deficienţi de Vedere – Buzău sau la o şcoală sau un liceu din Suceava. S-a gândit şi la varianta unui doctorat, după care să rămână în cadrul universitar.
Pentru că se gândeşte din ce în ce mai mult la ziua de mâine, Magdalena ne-a spus că banii din bursa de merit din facultate i-a pus deoparte, „pentru zile nege”. „Cel mai mult îmi doresc să am un loc de muncă, să mă pot descurca singură, să am o casă, pentru că sunt conştientă că părinţii nu sunt veşnici. Pentru ce au făcut atâtea sacrificii, pentru ce au investit în mine, pentru ce am învăţat atâta, dacă, la final, nu pot să îmi câştig singură o bucată de pâine”, s-a întrebat tânăra. Îngrijorarea ei este cu atât mai mare cu cât nici absolvenţii văzători nu-şi găsesc uşor un loc de muncă.
„Îmi place să înot, să merg cu bicicleta, să călătoresc”
Dacă nu ar fi fost nevăzătoare, Magdalena i-ar fi plăcut să lucreze în construcţii, să devină inginer sau arhitect. Îi place mult şi matematica, pasiune pe care o împărtăşeşte şi tatăl ei. De altfel, pasiunile tinerei sunt cât se poate de normale.
„Nu pot să spun că îmi place un anumit fel de muzică, dar ascult muzică. Îmi place să înot, să merg cu bicicleta, să călătoresc, dar tot cititul şi cărţile sunt marea dragoste. Ca o glumă, îmi plac şi cărţile de joc. Joc cu părinţii cărţi, pentru relaxare. Pot să le citesc şi eu pentru că sunt inscripţionate”, ne-a spus tânăra.
Deşi are un cerc larg de cunoscuţi, are puţini prieteni. Familia este pe primul plan, dar i-au rămas la suflet şi câteva colege din liceu, şi ele studente eminente la mai multe facultăţi.
În timp ce alţi nevăzători folosesc ochelarii ca un camuflaj, Magdalena refuză să poarte ochelari. „Asta sunt. De ce să mă ascund?”, ne-a spus tânăra. Nu îi place să se laude cu performanţele ei, deşi are un IQ ridicat şi o memorie foarte bună, fapt confirmat de profesorii ei. Nu ascunde faptul că este o tipă cerebrală, corectă, cu o logică de invidiat, care ştie ce vrea în viaţă: să muncească, să se întreţină singură şi să le împărtăşească şi altora din cunoştinţele dobândite de ea. Nu are un prieten, nu a fost îndrăgostită, ne-a spus tânăra, pentru că nu şi-a dorit acest lucru. Are multe alte lucruri de făcut momentan şi nu se vede în curând căsătorită. „Sunt conştientă că o relaţie, o căsătorie presupune multe sacrificii, compromisuri, multe responsabilităţi, pe care eu nu pot să mi le asum”, ne-a spus tânăra.
