Astăzi este sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi Acoperământul Maicii Domnului, pe Sfântul Cuvios Iosif de la Bisericani, pe Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani, pe Sfântul Apostol Anania, episcopul Damascului (sec. I), pe Cuviosul Roman Melodul, pe Sfinţii Mucenici Mihail din Mănăstirea Zobi şi cei împreună cu el (sec. VIII), pe Sfântul Mucenic Domnin (sec. IV), pe Cuviosul Ioan Cucuzel (sec. XIII) şi pe

Cuviosul Grigorie Domesticul

Sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului datează din timpul domniei împăratului Leon cel Înţelept (886-911). Într-o noapte de sâmbătă spre duminică, în Biserica "Preasfânta Născătoare de Dumnezeu" din Vlaherne - Constantinopol se oficia slujba Privegherii. Spre dimineaţă (1 octombrie), Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos împreună cu ucenicul său Epifanie, în timp ce se rugau, au văzut pe Sfânta Fecioară strălucind în lumină, având lângă sine pe Sfântul Ioan Botezătorul şi pe Sfântul Ioan Evanghelistul, stând între alţi sfinţi şi îngeri. Acoperind Maica Domnului credincioşii cu cinstitul ei omofor se ruga astfel: "Împărat ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te laudă şi cheamă numele Tău şi unde se face pomenirea numelui meu sfinţeşte şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta. Primeşte-le, Doamne, rugăciunile şi făgăduinţele şi-i scapă de toate nevoile şi răutăţile".

Sfântul Cuvios Iosif de la Bisericani

S-a născut într-un sat din ţinutul Neamţ (sec. XV) şi de mic, având înclinare spre viaţa călugărească, a intrat în obştea Mănăstirii Bistriţa. Aici a primit tunderea în monahism şi a deprins postul şi neîncetata rugăciune. A luat binecuvântare de la egumenul mănăstirii şi a plecat să se închine la Mormântul Domnului din Ierusalim. S-a retras apoi în pustia de pe Valea Iordanului, unde a ajuns în câţiva ani sihastru vestit. Ducând o viaţă de o înaltă trăire duhovnicească, şi-a adunat în preajma lui 17 pustnici, întemeind prima comunitate duhovnicească românească cunoscută în Ţara Sfântă. Dar năvălind arabii asupra Sfintelor Locuri, după multă tulburare, Cuviosul Iosif şi-a luat ucenicii şi a venit în Moldova, lângă Mănăstirea Bistriţa, pe Muntele Bisericanilor.

Astfel, sihăstria lui Iosif s-a mutat din Valea Iordanului în Moldova. După ce numărul ucenicilor a crescut, a înălţat o mică biserică, al cărei hram era Buna Vestire, construind şi chilii împrejur. Năvălind turcii, care le-au incendiat biserica, s-au hotărât să plece la Sfântul Munte Athos. Pe drum însă li s-a arătat într-un stejar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care i-a întrebat: "Unde mergeţi?" La această minunată vederea ei, au răspuns: "Ne ducem la grădina ta!"; iar Maica Domnului le-a spus atunci: "Întoarceţi-vă, căci şi aici este grădina mea". În amintirea acestei minuni, ei au aşezat o icoană cu chipul Maicii Domnului. Mai târziu, Schitul Cuviosului Iosif s-a numit "Schitul Bisericani", adică "al evlavioşilor". Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântului Cuvios Iosif de la Bisericani în şedinţa din 5-7 martie 2008, proclamarea oficială având loc la 5 iunie 2008.

Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani

S-a nevoit la începutul secolului al XVII-lea la Mănăstirea Bisericani, care număra pe atunci peste 100 de călugări. S-a retras în sihăstrie, într-o peşteră din muntele lui Simon, unde s-a nevoit singur, în aspră osteneală, timp de 60 de ani. Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, l-a cunoscut pe Sfântul Cuvios Chiriac, acesta fiind recunoscut ca unul dintre marii sihaştri din Carpaţi, având o viaţă pilduitoare. Şi-a încredinţat sufletul lui Hristos, numărându-se printre sfinţii români, cinstiţi de popor. Moaştele lui au fost aşezate în peştera în care a trăit, peşteră ce se poate vedea şi astăzi şi în care s-a amenajat, mai târziu, un paraclis în cinstea lui. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântului Cuvios Chiriac de la Bisericani în aceeaşi şedinţă din 5-7 martie 2008, proclamarea oficială având loc la 5 iunie 2008.

Sfântul Apostol Anania, episcopul Damascului (secolul I)

Cartea Faptele Apostolilor istoriseşte că, după chemarea lui Pavel pe drumul Damascului, Anania a primit poruncă să-i iasă în întâmpinare şi să-l boteze (Faptele Ap. IX, 17). După această întâlnire, Pavel îşi recapătă vederea şi se botează imediat. Când iudeii din Damasc au vrut să îl omoare pe Sfântul Apostol Pavel, episcopul Anania, ajutat de alţi creştini, l-a coborât noaptea într-un coş peste zidurile oraşului. Guvernatorul Lucian dând poruncă ca fiecare să jertfească idolilor, Anania refuză. Fiind prins şi dus în oraşul Elefteropolis, este supus supliciilor, iar în cele din urmă suferă moarte martirică, nedorind să apostazieze de la credinţa cea adevărată în Domnul nostru Iisus Hristos.

Cuviosul Roman Melodul

A trăit pe la sfârşitul secolului al V-lea şi prima jumătate a secolului al VI-lea. S-a născut în Cetatea Emesa din Siria. A slujit lui Dumnezeu ca paraclisier în Biserica din Berit (azi Beirut). În timpul domniei împăratului Anastasie (491-518) se afla la Biserica "Preasfânta Născătoare de Dumnezeu" din Vlaherne - Constantinopol. De aici a trecut ca diacon la Biserica "Sfânta Sofia" cea veche. Bunul Dumnezeu îl binecuvântează pe Cuviosul Roman şi astfel venind vremea cântării condacului, s-a urcat în amvon cântând primul condac alcătuit de el. Marcu din Efes spune că i s-a arătat Cuviosului Roman Melodul, în somn, Maica Domnului, care i-a încredinţat un sul de hârtie. După ce s-a trezit din somn, cuviosul s-a dus în amvon şi a cântat acest condac. Numărul condacelor alcătuite ulterior de Sfântul Roman trece de 1.000. Este unul dintre cei mai mari imnologi ai Bisericii creştine. (Pr. Ciprian APETREI)