26 Ianuarie

„O ocupație părăsită: apicultura”
„O îndeletnicire care cere o muncă destul de neînsemnată în raport cu randamentul ridicat, pe care o reprezintă albinăritul, nu se bucură de atențiunea cuvenită nici din partea autorităților și nici din partea plugarilor. În vechea Moldovă, până și în cea mai umilă gospodărie, nu lipseau câțiva stupi producători de miere pentru îndulcitul bucatelor de zile mari, sau măcar pentru pregătirea alifiilor de leac. Unui oaspete bine venit i se oferea de obicei fagure proaspăt, plin de întreg parfumul florilor de livadă. Pe vremea marelui războiu au fost distruse în părțile noastre stupăriile, iar de atunci nu s’a mai gândit nimeni să le refacă. Între timp, cunoscătorii în ale albinăritului au devenit tot mai rari. În județul Câmpulung, cu întinse livezi de coastă, îmbelșugate în floră meliferă, cu plantații de pomi fructiferi, păduri și zmeurișuri, se găsesc mai puțin de 4000 de stupi. Albinării mai mari și sistematice nu se găsesc. Și e dureros că o mare parte dintre apicultorii țărani exploatează mierea în condițiuni primitive, cu stupi improvizați din trunchiul copacilor, extragerea mierii făcându-se prin distrugerea în masă a albinelor”.
„Suceava”, Anul I, nr. 9, Ianuarie 1939.
„Alte« perle» comerciale”
„Din cînd în cînd descoperim alte «perle» ale aprovizionării în comerțul sucevean. În ultimul timp, în unitățile de papetărie nici dacă dai cu tunul nu găsești sugativă și pastă de lipit. Vrînd-nevrînd aceste produse trebuie să le confecționăm noi, pe plan gospodăresc: presărăm cenușă pe caietele școlarilor și facem lipici din făină.Dar ce te faci cu muștarul, care lipsește de atîta vreme din unitățile alimentare? Să nu vă…sară muștarul dacă scriem, încă o dată, tovarăși șefi ai comerțului! Sau dacă vă sare, să pice măcar muștarul în magazin!”.
„Zori Noi”, Anul XXIV, nr. 6870, Suceava, Ianuarie 1970.