„Luftarii”
„O trăsură săracă mă aduce în oraș. Câmpulungenii bat drumurile cu picior de pasăre pe culmile sure. Trăsurile sunt numai pentru luftari. O specie de oameni de toate culorile, poate și de toate națiile, care se abat o dată sau de două ori pe an, vara ori iarna, pentru a sorbii în plămânii lor bolnavi, storși de vlagă, aerul tare din zonă. Locuitorii îi numesc luftari. N’am cercetat de ce le zice așa, dar este lesne de înțeles. Vin și ei din toate colțurile lumii, se minunează de munții noștri, și pe urmă se duc din nou în orașele lor tentaculare”.
„Suceava”, Anul I, nr. 19, 24 ianuarie 1939.
„O zi din viața unui ministru”
„Domnul ministru se trezește devreme. Știrile, telefoanele, problemele familiei îi dau bătăi de cap încă de la prima oră. Fixul îi sună: «Sînteți în direct!». Spune ceva despre problemele apărute, dar nu mai știe dacă politic e corect sau nu, în acord sau în dezacord cu linia politică. Transpiră, dar vorbește apăsat. Nu vrea să-și trădeze emoțiile, vrea doar să dea bine la ascultători. Nici să se bărbierească nu poate, darmite să-și savureze în tihnă cafeaua, alături de cei dragi. Pleacă de dimineață, cu noaptea în cap. Telefoanele-i țiuie, gălăgia străzii îl stresează, pietonii îl enervează. Nici gazetele, aduse de șofer, nu le poate parcurge în tihnă. Traficul îi îngreunează deplasarea. Ar vrea și el girofar, dar nu e în misiune. Înainte de desemnare, totul i se părea grandios: secretare zîmbitoare, trupe de protecție, divizii de vasali. E la prima experiență. Ministeriatul nu e o sinecură, așa cum ar fi meritat”.
„Observator cultural”, săptămînal de informație și analiză culturală, anul IX, serie nouă nr. 201 (459), 29 ianuarie – 4 februarie 2009.
