21 Ianuarie 2014

„Stampe fălticenene”
„La data actului istoric al naționalizării existau aici două ateliere de mobilă, o fabrică de lumînări, o topitorie de cânepă și o moară, în care munceau, cu mic, cu mare, 420 de oameni. Producția obținută într-un an în vechile făbricuțe valora 8 milioane de lei. Față de această tristă moștenire, avuția socialistă din Fălticenii zilelor noastre nu suportă practic rigorile comparației decît, desigur, cu viitorul. Născute și crescute în oraș în anii noștri, puternicele unități industriale fălticenene (filatura de in și cînepă, fabrica de PAL, PAL înnobilat și mobilă, secțiile dezvoltate și modernizate ale industriei locale) dau patriei o producție anuală globală în valoare de cca. un miliard de lei”.
„Zori noi”, Anul XXIX, nr. 8236, 15 ianuarie 1975.
„Criza, războaiele și cinismul”
„Până în urmă cu trei-patru ani aș fi jurat că scenarita și complotita sunt două boli extrem de urâte ce afectează spiritul omenesc și nu mă refer exclusiv la registrul clinic, diagnostic al simptomelor paranoiace. Nu ești neapărat atins psihotic dacă gândești în termeni de scenarită și complotită, ci doar un mic și caraghios paranoid. Din păcate, experiența trăită și livrescă a anilor din urmă, atât cea națională, cât și cea internațională, m-a determinat să-mi reconfigurez viziunea despre lucruri. Destul de dureros, am priceput că întâmplările politice și economice, interne și externe, au adeseori cauze inaparente, motive subterane și pricini deloc evidente pentru imensa masă a populației. La nivelul de sus al vieții sociale (politic, cultural, religios) există o necesitate secretă grație căreia scenarii și proiecte neformulate ca atare ajung să prindă viață. Pe scurt, alții sunt regizorii, noi, inșii obișnuiți nefiind decît niște simple marionete, banali actanți involuntari într-o piesă scrisă de alții”.
„Cultura”, Fundația Culturală Română, serie nouă, anul IV Nr. 2 (206), joi 15 ianuarie 2009.