În 1894, satul Davideni avea o școală în limba română, una din cele 15 care funcționau în Bucovina vremii, cealaltă biserică, tot de lemn, cu hramul Sfintei Parascheva, fiind sfințită în 1910.
Societatea de cetire „Lumina” din Davideni, înființată în 23 februarie 1896, de boerița Ana de Grigorcea, de preotul Nichitovici, de învățătorul Grigorovici, de secretarul Leon de Baloșescul și de cantorul Pașcaniuc, funcționa în casa lui Petru Verchuleac, cu 42 membri. Președinte al societății era parohul Nichitovici, vicepreședinte era Dimitrie Tanevschi, din comitet făcând parte și Petru Verhuleac (casar), Dimitrie Gătej (bibliotecar), primarul Tcaciuc, Vasile Gătej, Teodor Pașcaniuc și Leon Barabulschi. În comisia judecătoare au fost aleși Leon de Baloșescul, Ion Tocariuc, Alexandru Cleac și Ion alui Simion Davidean[1].
Banca populară raiffeisiană din Davideni a fost înființată în primăvara anului 1903, sub președinția lui Ilie Cușnir și sub direcțiunea preotului Nichitovici, vistiernic fiind Nicu Hotopila. Cabinetul de lectură „Lumina” funcționa, din 1896, în casa lui Petru Verchuleac, cu 80 membri, 20 cărți, 2 abonamente la gazete și o avere de 14 florini și 60 creițari. Această primă bibliotecă comunală din Davideni era condusă de Ilie Tcaciuc, Alexandru Moldovan și Silvestru Danilescu.
În 1939, conform cadastrului prefecturii județului Storojineț, Davidenii aveau trei cătune, Runc, Zrub Nou și Zrub Veci, părțile de sat fiind formate din Bahna, Centru și Reforma, parte de sat apărută după reforma agrară din 1926.
La Davideni s-au născut două mari personalități culturale, genealogistul și istoricul Sever ZOTA (1874-1943), membru al Academiei Române, și celebrul tenor Joseph SCHMIDT (1904-1942).
DAVIDEȘTI. Satul din Ținutul Coțmanilor, din vecinătatea Stăucenilor, Clivodinului, Suhovercăi și Gavrileștilor, a fost atestat documentar în 6 iulie 1413, atunci când soacra lui Alexandru cel Bun, Anastasia, primea de la voievod uric pentru „Coțmanul Mare cu toate cătunele ce țin de el, anume Suhoverhul, Hliveștii, Davidăuții, cu toate locurile ce țin de ele”.
După moartea Anastasiei, Davideștii au trecut în stăpânirea Episcopiei de Rădăuți, care beneficiază de întăriri și, deci, de noi menționări documentare ale satelor respective, în 26 august 1503, în 6 octombrie 1520 și așa mai departe, istoria satului fiind indisolubil legată de cea a călărașilor de Coțmani.
Recensământul lui Rumeanțev[2], din 1772-1773, înregistrează la Davidești „57 – toată suma caselor”, însemnând 2 popi, Dumitru și Iacob, 1 dascăl, Costandin, 2 jidovi, Elesii și Nusân, 6 văduve, Maria, Todosia, Marka, Odochia moscăliță, Aița și Palaghia, 4 case pustii și 42 birnici, adică: Onofrei vornic, Cozma OLKSA, Ion SUHAR, Vasile COZLUC, Toader SUHAR, Mihail RUSĂSCHII, Neculai RUSĂSCHII, Ivan vătăman, Vasile COȘLIAN, Vasile PILAT, Costia, Ivan CRAVIUC, Hrihor scripcar, Fedot STROGI, Hrihor pânzar, Ivan BABIUC, Ștefan BABIUC, Mihai nepot popii, Michita LECA, Constandin zet popa, Vasile Belciuc, Andrișka, Ilii Velciuc, Hrihor dascăl, Matei sin Roman, Toader Străchici, Simion Ciornic, Neculai Ilciuc, Pale Belcia, Hrihor Andriiciuk, Vasile Zazulă, Ianchii văcar, Hrihor Flăcău, Andrei Cobinski, Ivan Ciorne, Vasile Babiciuk, Toader Vodovez, Ivan morar, Onofrei Petrencu, Ivan Mamiciuk și Petro Ivanciuk.
În 1843, biserica Sfântul Mihail din Davidești, înălțată, în 1781, de presviterul Dimitrie, Constantin și Iacov Tomasciuc, restaurată în 1824 și în 1881, când a fost dotată cu un nou iconostas, hramul fiind sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, cu 801 enoriași, îl avea paroh pe Constantin TOMASCIUC. În 1876, paroh era Mihail Hnidei, numărul enoriașilor ajungând la 1.074 suflete. În 1907, paroh era Ioan Carpiuc, născut în 1843, preot din 1876, paroh din 1897, cantor fiind, din 1900, George Zurkanowicz, născut în 1840.
În Davidești funcționa, din 1866, o școală cu două clase[3].
[1] DEȘTEPTAREA, Nr. 5/1896, p. 39
[2] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 411
[3] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 26, 1876 p. 76, 1907 p. 104