Înființată, ca și Argelul, în 1776, cu familii de coloniști galițieni, inclusiv huțani, sub numele de Rus pe Boul, Ciumârna își are istoria legată de Vatra Moldoviței.
În 1843, Ciumârna făcea parte din comuna bisericească Rus-Moldovița, Argel și Ciumârna, biserica Arătarea Maicii Domnului având 1.412 enoriași, păstoriți de parohul Manolie Matiașchevici. În partea Ciumârnei numită Rus pe Boul, exista biserica Sfânta Varvara, înălțată în 1811, cu 599 enoriași, păstoriți de preotul Ioan Grigorovici. Această biserică avea, în 1876, 735 enoriași, cea din Moldovița, păstorită de Vasile Cocârlă, având 2.240 enoriași. În 1907. altarul bisericii Sfânta Varvara era slujit de George Macovei, născut în 1868, preot din 1897, cantor fiind, din 1906, Tit Brustur, născut în 1879. Biserica din Vatra Moldoviței, cea a mănăstirii din 1401, îl avea paroh pe Teofil Dimitrovici, născut în 1856, preot din 1880, paroh din 1891, cantor fiind, din 1900, Ioan Lupulenco, născut în 1847.
La Ciumârna funcționa, din 1856, o școală cu o clasă, iar în Ruși pe Boul, o alta, tot cu o clasă, din 1872[1].
„În comuna Rus-pe-Boul, traserăm la părintele paroch Teofil Dumitrovici…
Comuna Rus-pe-Boul se află într-o groapă lungăreață, încunjurată de toate părțile de munți și având loc deschis, nu prea larg, spre sud-est, pe unde se intră în acel sat, viind despre Vatra-Moldoviței.
Pe partea despre nord, se rădică muntele uriaș Runcul, un munte pleșuv, pe sub care se scurge râulețul Boul, viind despre nord-vest printr-o parte de sat.
Pe coasta miazăziuală a Runcului, la o înălțime de vreo 20 de metri, se vede un tăpșan de mai multe fălci în lungiș și de-o lățime însemnată, deși pravălatică. Tăpșanul acesta reprezintă o țarină întreagă, în miniatură, cu tot felul de semănături, aparținând la sesiunea parochială. În mijlocul acestei țarini mici, în crierii munților, se rădică o căsuță muntenească, care scutește, vara, pe oameni de arșița soarelui și de sloate, iarna, de viscol și ger. În coliba aceasta, petrecurăm, de câteva ori, de-mpreună cu prea onorabila familie a părintelui Dumitrovici…
Cătră răsărit, se hotărește Boul cu munții Dealul lui Vasile și Triful; despre amiazăzi, cu Măgura; despre sud-vest, cu munții Paltinul și Păușa…
Poporenii comunei Rus-pe-Boul sunt, în majoritate, Huțani, însă toți vorbesc și românește, pe lângă idiomul lor cel slav. Ei stau în contact continuu cu comunele române Vatra-Moldoviței, Frumosul, Vama, de-o parte, iar de altă parte cu Sadova, cu Câmpulungul și altele”[2].
O listă de subscripție pentru „rădicarea unui monument de peatră și tipărirea scrierilor profesorului Ștefan Ștefureac”, din martie 1896, întocmită de „George Mihăescu, administrator parochial în Rus pe boul”, cuprinde următoarele nume de localnici: Vasile Himiec, Ioan Boiciuc, Ioan Ciuverca, Michail Loba, Costan Aneciu, Nicolai Vereha, Ioan Ciuverca, Dimitrie Endoșec, Procopie Zurniuc, Filip Fercal, Ioana Himiec, Dimitrie Lupaș, Dimitrie Giugolea, Luca Ghiciu, George Ciuverca, Ioan Brustur, Arsenie Văcărean, Nicolai Bodnarescu, Itzig Krumholtz, Bernhardt Metd, Moses Goldzweig, Iosef Nemienicki, I. Weinberger, Iacob Hecht, M. Neuman, Matzura, Iohann Kotzur, Ana Spaczek, Efroim Sand și Iancu Mihăescu[3].
O altă listă de colectă, pentru Internatul de băieți români din Cernăuți, întocmită, în octombrie 1896, de „George Mihaescu, esposit parochial în Ruși pe Boul”, reține următoarele nume de localnici: Iacob Hecht, Neculai Bodnarescu, Iosif Krzemienicki, Isidor Weinberger, Salomon Klein, Bernhard Meth, Iohann Kotzur, Mazzura, Herș Bergmann, Ițic Krumholz, Moses Goldenzweig, Londoner, Wamsiedel, Leib Fischbach, Rubin Fischbach, Hartenstein, H. Berger, George I. Fercal, Simion Buhalo, Simion Cocerhan, Ștefan Chinec, Grigori Hodeniuc, Teodor Loba, Arsenie Vacarean, Procopie Iurniuc, Ioan Iurniuc, Mihai Cocerhan, Luchian Ghiciuc, Dumitru Lupaș, Filip Fercal, George Ghiciuc, Ioan Drutca, Dumitru Hrehorec, Ioan M. Ciuverca, Dumitru Eudoșec, Dumitru Sauciuc, Mihai Fercal, Ioan Sauciuc, Teodor Anici, Atanas Fercal, Maria Fercal, Ioan Bodnarescu și Andrei Medveiciuc[4].
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 55, 1876 p. 63, 1907 p. 69, 70
[2] VASILE BUMBAC, Schițe de excursiuni feriale. Anul 1889, în „Revista Politică”, Anul V, nr. 16 / 15 august 1890, pp. 7, 8
[3] GAZETA BUCOVINEI, Nr. 28/1896, p. 4
[4] GAZETA BUCOVINEI, Nr. 93/1896, p. 1