Constantin Oliviu Sebastian: „Flendurici”

„Flendurici” (ePublishers, 2013), cartea cu poezii pentru copii cu care debutează suceveanul Constantin Oliviu Sebastian, pare a fi un pretext pentru un „Cuvânt înainte - Pentru părinţi şi bunici”, prin care autorul atrage atenţia că fără ingenuitatea copilăriei şi fără ocrotirea acesteia lumea capătă un chip monstruos.

Realitatea vieţii de zi cu zi se aseamănă tot mai mult „cu un diamant frumos şi strălucitor, dar fals”

Conturând contextul cotidian, Constantin Oliviu Sebastian spune că parcurile au devenit nişte „zone sumbre”, „lipsite de veselia copiilor”, betonul şi asfaltul acoperă suprafeţe tot mai întinse „muşcând nemilos din iarba şi copacii care umpleau cu verdele lor sănătos oraşele”, locurile de joacă pentru copii „s-au metamorfozat în adevărate capcane de metal şi plastic”, realitatea vieţii de zi cu zi se aseamănă tot mai mult „cu un diamant frumos şi strălucitor, dar fals”.

În acest context în care „oamenii moderni au uitat sau refuză să se bucure de adevărata viaţă, refugiindu-se în spatele unor aparenţe şi capricii impuse de modă şi de statutul lor social”, autorul acestei cărţi ne îndeamnă să facem un efort pentru a ne retuşa comportamentul şi mentalitatea „pentru a asigura soarta plină de sevă sănătoasă a copiilor noştri”.

„Dacă am avea mai mult discernământ şi responsabilitate în ceea ce facem - scrie Constantin Oliviu Sebastian - am putea dărui celor mici şi altfel de bucurii ale vieţii curăţate de grosolănia manelelor, de libidoşenia dansurilor din buric, de înjurături şi alcool, de fumul morbid al micilor fumegând pe grătarele de weekend şi de anagramări şi stâlciri verbale...”.

„Copiii ştiu întotdeauna să aleagă ceea ce este bun şi pe placul lor”

„Fotografiile, revistele şi emisiunile TV de proastă factură - scrie intrigat autorul cărţii -  desenele animate brutale şi pline de monştri urâţi şi răzbunători, ţăgările, alcoolul, anturajele dubioase, filmele nerecomandate, înjurăturile, chiulul, violenţa familială...pot schimba sau denatura iremediabil destinele celor care nu au vârsta spre a putea discerne şi prelua tot ceea ce se petrece în jur”.

Concluzia este că trebuie să fim mult mai atenţi faţă de copii, să le oferim cu cadru decent şi - cu tact, răbdare şi înţelepciune - să-i învăţăm lucruri folositoare „stabilind noi criterii de viaţă şi educaţie, mai sănătoase şi mai eficiente”.

„Copiii - spune el - sunt angelici, puri, sinceri şi direcţi, nefiind atinşi încă de pecinginea din jur. Ei ştiu întotdeauna să aleagă ceea ce este bun şi pe placul lor”.

Vom vedea ce vor alege copii din povestioarele sale versificate („Povestea broaştei ţestoase”, „Maidanezul”, „Greierele şi Crăciunul”, „Birmaneza şi vagaboanda”...), între care se detaşează cea care a dat titlul cărţii. Dar cine este Flendurici şi care este povestea lui vor afla deopotrivă bunicii, părinţii şi copiii care vor răsfoi acestă carte ilustrată cu desenele autorului.