Jocul - încercări de clasificare

Oricât de mult s-a încercat o clasificare completă a jocurilor, nu s-a reușit datorită multitudinii lor și a criteriilor după care pot fi clasificate.

Jocurile diferă în funcție de locul în care sunt practicate (în familie, în unitatea de învățământ, în spații special amenajate etc.), de spațiu (închis/deschis), de anotimpuri, de materialele folosite, de tipul de solicitare (fizică/intelectuală), de numărul de participanți etc.

Încorporarea lor într-o singură schemă este aproape imposibilă datorită varietății caracterului, conținutului, structurii și complexității.

Pedagogul german William Stern diferențiază jocurile individuale de cele sociale, primele fiind determinate de factori interni, ultimele fiind generate de factori externi.

Psihologul elvețian Edouard Claparéde împarte jocurile în senzoriale, motorii și psihice. În cadrul jocurilor senzoriale grupează toate acele jocuri care antrenează capacitățile senzoriale, jocurile motorii cuprind jocurile care solicită  coordonarea mișcărilor și îndemânarea, iar jocurile psihice le cuprind atât pe cele care solicită activitatea intelectuală cât și pe cele care provoacă emoții, care solicită latura afectivă.

Psihologul german Charlotte Bühler împarte jocurile în: jocuri funcționale (care implică activitatea senzorială și motrică), jocuri de ficțiune (imaginative), jocuri receptorii (cu implicarea receptorilor), jocuri de construcție și jocuri colective.

Psihologul belgian Jean-Ovidiu Decroly consideră că jocurile se raportează la dezvoltarea percepțiilor senzoriale și a aptitudinilor motorii.

Psihologul elveţian Jean Piaget consideră jocul acea activitate prin care copilul se dezvoltă în strânsă legătură cu etapele formării sale intelectuale, grupându-le în jocuri exercițiu, jocuri simbolice și jocuri cu reguli.

Pedagogia generală clasifică jocurile în jocuri de creație, de mișcare și didactice. Acestea din urmă au propria clasificare, în funcție de domeniul pe care îl vizează: dezvoltarea limbajului și a capacităților de comunicare, deprinderile matematice, cunoașterea mediului înconjurător (obiecte, mediul ambiant, omul și activitatea sa, natura) etc. Oricare dintre jocuri pot fi simple sau complexe, individuale sau colective, cu materiale sau fără.

Fiecare psihopedagog a avut propria sa viziune asupra jocului. Oricare dintre aceste clasificări şi dintre cele care nu au fost amintite aici, lasă loc de discuții, suportă completări. Latura comună a tuturor specialiștilor este însă foarte clară: jocul este acea activitate benefică dezvoltării, instruirii și educării copilului, poate fi adaptat vârstei și intereselor lui, este o activitate serioasă care se desfășoară în mod plăcut și accesibil.

În următoarele articole vom aborda diferite tipuri de joc, cu exemplificări și beneficii.

„Joaca este o muncă pe care te bucuri să o faci pe degeaba.”  (Evan Esar)