Printează articolul
Trimite e-mail
În perioada 18 decembrie 2019 - 8 ianuarie 2020 vă vom prezenta toţi cei 10 laureaţi ai Galei „Top 10 Suceveni”, ediţia a VIII-a, care s-a desfăşurat în data de 13 decembrie 2019. Zilnic va fi publicat câte un reportaj, care vă va face cunoştinţă cu câte unul dintre laureaţi, aceştia fiind prezentaţi în ordinea în care au apărut şi la Gală.
Un scenariu demn de un film l-a avut drept protagonist pe unul dintre cei mai dedicaţi oameni ai muntelui. În vârstă de 37 de ani, Lucian Drăgan s-a născut pentru a doua oară în urmă cu doi ani, pe 1 decembrie 2017. Împreună cu doi dintre cei mai buni prieteni ai săi, Sorin Pandelea şi Nathy Josse, ambii voluntari ai Serviciului Salvamont Vatra Dornei, Lucian Drăgan plecase spre vârful Pietrosul Călimani cu misiunea de a arbora steagul României, un obicei vechi de mai mulţi ani de zile. Cu puţin înainte de a ajunge pe creastă s-a pornit avalanşa, iar cei trei au fost îngropaţi în zăpadă. Norocul a făcut ca doar Lucian să supravieţuiască, în timp ce prietenii săi şi-au găsit sfârşitul. După şapte ore petrecute sub zăpadă, echipele de salvare au ajuns la locul tragediei, iar Lucian Drăgan, deşi suferise o serie de leziuni, a fost preluat şi transportat în siguranţă la spital. Acest incident care-l putea costa viaţa nu l-a dezarmat. Lucian a continuat să-şi facă mai departe munca de voluntariat la Serviciul Salvamont Vatra Dornei, iar în toamna acestui an a obţinut atestatul de „salvator montan”. Îşi doreşte să ajute şi să salveze vieţi, aşa cum i s-a întâmplat chiar lui, motiv pentru care se ghidează după celebrele vorbe din Talmud: „Tot timpul dacă stai şi te gândeşti că poţi să ajuţi o persoană sau să salvezi o viaţă poţi spune că ai salvat o lume întreagă”.
Avalanşa i-a surprins în timp ce urcau în Pietrosul Călimani pentru a arbora drapelul României
Ziua de 1 decembrie 2017 a început ca multe altele, iar cei de la Salvamont Vatra Dornei şi-au împărţit sarcinile pentru a duce la îndeplinire misiunea pe care o făceau de mai mulţi ani de Ziua Naţională a României.
„La acea dată, ei erau echipajul care trebuia să arboreze drapelul României pe cel mai înalt vârf din masivul Călimani. În fiecare an arborăm drapelul României în Munţii Giumalău, Suhard, Călimani şi Bistriţei”, a arătat Petru Ariciuc, şeful Serviciului Salvamont Vatra Dornei. Vremea era favorabilă, risc de avalanşă nu era anunţat, aşa încât ceea ce a urmat a reprezentat un şoc pentru toată lumea.
Lucian Drăgan a povestit acum pentru prima oară în spaţiul public ce s-a întâmplat în acea zi. Îşi amintește că înainte de a începe ascensiunea au făcut testul de avalanşă şi totul era perfect. Au plecat spre vârf, iar când mai aveau circa 10 metri până pe creastă l-a auzit pe Sorin, care era primul, strigând: „Avalanşă!”.
Au fost luaţi şi târâţi de valul puternic de zăpadă câteva sute de metri, până în locul de unde plecaseră.
Lucian Drăgan: „Miracolul şi minunea au fost că mi-a sunat telefonul”
Din acel moment a început o adevărată luptă de supravieţuire, fiecare secundă fiind una extrem de chinuitoare, mai ales că Lucian nu ştia dacă va reuşi să-şi alerteze colegii de la Salvamont pentru a-i veni în ajutor.
„Mă gândeam că nu ştiam dacă o să am şansa să rezist, să ies în viaţă de sub zăpadă sau să ajungă prietenii mei la mine, nu ştiam dacă o să am semnal la telefon pentru a apela în acela moment, dar miracolul şi minunea au fost că mi-a sunat telefonul, m-a sunat soţia şi atunci mi-am dat seama că poate există o şansă”, a povestit Lucian Drăgan. Chiar dacă spune că nu a fost panicat nici un moment, lui Lucian i-a revenit speranţa în suflet. Prins sub zăpadă ca într-un sicriu, cu o fractură de picior şi un umăr dislocat, Lucian s-a gândit imediat şi la prietenii săi, Sorin şi Nathy. A încercat să-i sune, numai că nu a reuşit să-i contacteze, aşa încât s-a gândit că situaţia este extrem de dificilă. Chiar şi aşa, a avut convingerea că va scăpa cu viaţă. „Am fost optimist tot timpul, pentru că am avut semnal la telefon, am avut baterie, prietenii şi colegii mă sunau, mă întrebau cum sunt, se interesau de starea mea şi mi-au dat puterea şi am supravieţuit”, a spus Lucian Drăgan.
Luminiţa speranţei a venit de sub zăpadă
În timp ce Lucian aştepta plin de speranţă ca salvatorii să ajungă la el, colegii de la Salvamont Vatra Dornei au intrat în fibrilaţii. S-au mobilizat exemplar, au sunat la Jandarmerie, ISU Vatra Dornei, dar şi la alţi voluntari şi, cu toţii, au plecat spre Călimani. În fruntea echipei de căutare s-a aflat Gavril Todaşcă, unul dintre cei mai buni prieteni ai celor trei, împreună având la activ zeci de ture pe munte.
„Cu fiecare metru care înaintam mă rugam să mă lase să înaintez, ştiind ce înseamnă să stai sub zăpadă, după ce la rândul meu am fost prins de o avalanşă. Aş fi dat totul până la sacrificiu pentru a-i salva”, a mărturisit Gavril Todaşcă.
Şi după minute bune de orbecăit în întuneric, Gavril a observat o luminiţă care ieşea din zăpadă. Era de la telefonul mobil al lui Lucian. A fugit spre el cu sufletul la gură şi l-a eliberat din închisoarea albă. A fost un moment de descătuşare. Nu era însă timp ce confidenţe şi vorbe dulci. În zăpadă se mai aflau doi prieteni. La un moment dat, de nicăieri şi foarte speriat a apărut câinele care îi însoţea pe munte pe Sorin şi Nathy. Săpase în zăpadă doi metri pentru a ieşi la suprafaţă. La mică distanţă, Gavril a găsit-o pe Nathy Josse. Din păcate, era deja moartă, probabil din cauza leziunilor suferite în timpul căderii. Trupul lui Sorin a fost căutat apoi zile în şir de mai multe echipe. În zadar. A fost găsit abia în primăvară, în luna mai, când zăpada s-a topit.
„Dumnezeu a vrut să trăiesc, m-a ţinut în viaţă, am avut puterea să rezist deoarece am stat şapte ore sub zăpadă. Chiar nu mă gândeam că o să am şansa să fiu salvat, din salvator să fiu victimă. Am o piatră pe inimă şi mă gândesc mereu că Sorin şi Nathy puteau să fie şi ei printre noi în această zi şi doar eu am putut supravieţui avalanşei”, a menţionat Lucian Drăgan.
Pregătit să salveze vieţi, aşa cum a fost şi el salvat
După mai bine de o lună de spitalizare, Lucian şi-a reluat activităţile zilnice, la ISU Vatra Dornei, acolo unde este angajat cu carte de muncă, dar şi ca voluntar la Serviciul Salvamont Vatra Dornei. Nu s-a gândit nici un moment să renunţe, chiar dacă a trecut printr-o cumpănă crucială. Lucian a urmat şi al patrulea modul de formare, ultimul de altfel, pentru a putea obţine atestatul de salvator montan. A trecut examenul cu brio în această toamnă, iar acum este pregătit să salveze oameni.
„Sunt şi voi fi pregătit tot timpul să salvez oameni. Cum m-au salvat şi pe mine colegii mei, aşa şi eu, la rândul meu, poate o să salvez vreodată o viaţă”, a spus Lucian Drăgan.
Ştie că nu mai poate face nimic pentru prietenii pe care i-a pierdut pe 1 decembrie 2017, dar este convins că misiunea sa este aceea de veni în sprijinul oamenilor, o misiune pe care o face cu mare plăcere şi nu doar pe munte, ci şi la locul de muncă, la ISU Vatra Dornei, unde se confruntă aproape zilnic cu probleme de viaţă şi de moarte.
