Printează articolul
Trimite e-mail
Un sculptor în lemn din satul Pocoleni, comuna Rădăşeni, despre care s-a scris şi s-a vorbit foarte puţin până acum, dar care merită cu siguranţă mai mult, a pus în practică o idee îndrăzneaţă, prin care să-şi arate recunoştinţa pentru acest neam, cu ocazia Centenarului Marii Uniri.
Mihai Grumăzescu, ajuns la venerabila vârstă de 85 de ani, a plantat în primăvara acestui an, în grădina casei sale, peste o sută de tuia, arbuşti pe care i-a produs chiar el, în seră. Ideea octogenarului era ca în preajma zilei de 1 Decembrie, arbuştii de tuia prinşi să primească un nume. Iar dorinţa i s-a înfăptuit: 101 arbori de tuia au primit fiecare un nume al unei personalităţi a acestui neam. O parte din arbuştii cu nume au şi fotografia personalităţii, iar restul vor avea în perioada următoare, dacă Mihai Grumăzescu va fi în continuare sănătos şi îşi va putea duce visul la îndeplinire totală.
Un altar al martirilor care au păstrat acest neam
L-am vizitat pe octogenar acasă, la Pocoleni. Rămas singur de mulţi ani, acesta nu se plânge de singurătate. Ba mai mult, fructifică fiecare zi pe care o are pentru a putea lucra. Are multe proiecte în derulare, astfel că timpul nu îi ajunge. Noaptea doarme câteva ore, iar apoi se trezeşte şi se apucă de lucrat. Între două sculpturi în lemn pe care le face, bătrânul ne duce în grădina din spatele casei. Aici, frumoşi aranjaţi, pe rânduri, arbuştii de tuia îşi poartă numele grele ale neamului: regii României, domnitori ai Moldovei, personalităţi ale Unirii ori conducători mai din trecut, până la perioada dacilor şi a romanilor.
„M-am gândit acum câţiva ani ce pot să fac eu pentru Unirea Principatelor, pentru Centenar. Pe aceşti tuia eu i-am crescut în solar timp de câţiva ani, sunt producţia mea, nu i-am cumpărat. Am zis să fac un altar al martirilor care au păstrat acest neam, acesta mi-a fost gândul”, ne povesteşte Mihai Grumăzescu.
„Poate să fie cât de greu, dacă faci ce faci din plăcere, e uşor”
În primăvara acestui an a plantat arbuştii unul câte unul. Deşi anii s-au adunat, octogenarul nu a obosit, iar în ultimele luni a muncit serios pentru a le da „drumul” la creştere.
„La două zile îi udam şi chiar şi la o săptămâna îi prăşeam, buruienile au crescut puternic în această vară şi era nevoie să îi ajut. Poate să fie cât de greu, dacă faci ce faci din plăcere, e uşor”, sintetizează Grumăzescu.
Visul octogenarului, pentru când arbuştii vor fi mai mari, iar el nu va mai fi
Visul octogenarului este ca spaţiul din grădina sa, unde sunt plantaţi arbuştii cu numele personalităţilor neamului, să devină, peste ani, poate, un loc amenajat pentru a fi vizitat de turişti. Când arbuştii vor fi mai mari, iar el nu va mai fi, se gândeşte că poate cineva de la nivel de autoritate locală din Rădăşeni ori chiar de la Consiliul Judeţean Suceava va transforma această idee a sa într-una cu potenţial de obiectiv de vizitat. Deocamdată cea mai mare satisfacţie pentru domnul Mihai este atunci când cineva îi trece pragul, îi apreciază munca şi remarcă ce a făcut.
Din păcate, deşi este declarat cetăţean de onoare al comunei Rădăşeni, Mihai Grumăzescu nu a mai fost căutat de primar ori de altcineva de la primărie de mai bine de doi ani.
Ce lasă în urmă Mihai Grumăzescu: şi-a dedicat viaţa sculpturii în lemn
Mihai Grumăzescu are ca principală preocupare, după cum am amintit, sculptura în lemn. După vârsta de 80 de ani, a decis să doneze comunităţii locale din Rădăşeni o parte din lucrările sale. Aşa a luat fiinţă Sala Voievozilor din incinta Căminului Cultural Rădăşeni.
Sala Voievozilor prezintă în jur de 50 de lucrări sculptate în lemn, cele mai multe dintre ele figuri de domnitori. Expoziţia mai cuprinde şi figuri de sfinţi, scene religioase, aspecte din viaţa de zi cu zi a ţăranului, dar şi chipuri ale marilor nume ale literaturii române.
De mai bine de 30 de ani, cel mai mare proiect artistic al lui Mihai Grumăzescu este sculptarea în lemn a Bisericii Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, la o scară de 1:36. Din anii în care a locuit în municipiul Iaşi, biserica cu pereţii exteriori sculptaţi în piatră l-a fascinat mai mult decât orice altceva în viaţă. Acesta a ajuns acum, la 85 de ani, la realizarea unei treimi din lucrarea monumentală.
