Artiştii din Sankt Petersburg, aplaudaţi de sute de suceveni la finalul spectacolului „Lacul lebedelor”

Artiştii de la St. Petersburg Classical Ballet of Andrey Batalov au fost aplaudaţi de sute de suceveni, care au umplut vineri seară sala mare a Casei de Cultură a Sindicatelor, la finalul spectacolului „Lacul lebedelor”, balet în patru acte, pe muzica compozitorului P.I. Ceaikovski.

Având la bază un libret de Vladimir Beghicev şi Vasili Geltzer, care redă tematica victoriei binelui asupra răului şi a dragostei adevărate asupra răului, având în centru prezenţa “fetei-lebădă”, simbol al purităţii şi feminităţii, şi pe iubitul ei Siegfried, a cărui iubire sinceră reuşeşte să spulbere vraja care o ţinea captivă, „Lacul lebedelor” în interpretarea artiştilor ruşi a emoţionat puternic spectatorii. 

Prinţul Siegfried, Odette, prinţesa-lebădă şi vrăjitorul Deirfgeis

Vrăjitorul Deirfgeis, plăsmuirea negativă a propriului ego, îl poartă pe prinţul Siegfried pe un tărâm fantastic, unde trăiesc fete transformate de vrăjitor în lebede. Deirfgeis i-o arată pe Odette, prinţesa-lebădă, de care Siegfried se îndrăgosteşte. La început speriată, fata-lebădă îi prezintă tristul său destin: ea şi însoţitoarele sale, transformate în lebede, se află în puterea lui Deirfgeis, iar vraja nu poate fi risipită decât de un jurământ de iubire sincer. Siegfried îi declară dragostea eternă, dar Odette se teme că el nu-şi va putea ţine jurământul, iar ea va fi de-a pururi sub puterea malefică, deoarece numai un bărbat incapabil de a trăda iubirea va putea să rupă vraja. Toată această poveste este atât de bine pusă în scenă de artiştii ruşi, pe muzica nemuritoare a compozitorului P.I. Ceaikovski, încât ţi se pare că trăieşti tu, spectatorul, acea poveste de dragoste.

Talent, graţie, profesionalism

Publicul sucevean, venit în număr mare la spectacolul de balet, a fost fermecat chiar de la început de legenda despre prinţese transformate în lebede de un vrăjitor. Vraja lui poate fi spulberată numai prin iubirea unui prinţ, prin apariţia unui personaj pozitiv (lupta dintre bine şi rău), temă întâlnită în basmele mai multor popoare. Bufonul de la curtea regelui s-a remarcat şi a fost răsplătit cu aplauze pentru piruetele executate. Artiştii ruşi au dovedit prin dans că au talent, valoare, iar „lebedele” au arătat multă graţie şi profesionalism.

Costumele pe care le-au purtat artiştii (colorate, cu multe broderii, cusături preţioase, sau, dimpotrivă, rochiţe albe), recuzita şi decorul au fost deosebite, completând foarte bine tabloul poveştii despre prinţi şi prinţese, o adevărată feerie de muzică, dans, culoare, creată special pentru public. Libretul: Vladimir Berghicev şi Vasilie Gheltzer. Coregrafia: Marius Petipa şi Lev Ivanov. Scenografia: Evgenii Gurenco, Odette – prinţesa-lebădă/Odile: Olga Golitsa. Siegfried, prinţul îndrăgostit de Odette: Denis Nedak.

„Lacul lebedelor e deopotrivă catharsis şi repetabilă revelaţie şi reconfirmare a valorilor culturale netrecătoare”

Sucevenii au aplaudat în repetate rânduri prestaţia artiştilor de pe scenă, iar la sfârşitul spectacolului, în semn de respect, s-au ridicat în picioare şi au continuat să-i recheme pe artişti pe scenă, prin aplauze. Printre spectatori s-a aflat şi profesoara Daniela Ceredeev, directoareaLiceului Tehnologic „Vasile Cocea” Moldoviţa, care a afirmat: „un spectacol de balet ca <Lacul lebedelor>, cu Classical Ballet din Sankt Petersburg, e deopotrivă catharsis şi repetabilă revelaţie şi reconfirmare a valorilor culturale netrecătoare. (...) transformarea în lebădă a unei prinţese, frământările prinţului singuratic, alaiul lebedelor-prinţese ce ştiu destăinui adevărul, legământul desăvârşit de iubire şi puterea izbăvitoare a iertării totale. Şi gândul catharctic... oare ştim, de atâtea ori, să nu mai fim captivi între îndoială şi iertare?”