Printează articolul
Trimite e-mail
La Târgul de Sânziene desfăşurat pe esplanada Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava, în perioada 22-25 iunie, l-am întâlnit printre cei 45 demeşteri şi artizani din judeţele Suceava, Botoşani, Neamţ, Harghita şi Vâlcea pe badea Costică din Joldeşti, după cum singur îşi spune meşterul Constantin Ciubotăriţa din comuna Vorona – Botoşani. Carismatic, cu „căciula pe creştet”, Badea Costică din Joldeşti a adus la Suceava nu doar piei de miel şi căciuli de „calitatea întâi”, cum ne-a spus chiar el, ci i-a încântat pe trecători şi cu snoavele şi cântecele interpretate la fluier şi muzicuţă.
Moştenire de familie
Constantin Ciubotăriţa confecţionează căciuli, şepci, gulere de miel de când se ştie, pentru că se trage dintr-o familie de cojocari. Fie că e cald sau frig, meşterul îşi îndeasă pe creştet o căciulă ţuguiată de miel şi îşi aşteaptă cu zâmbetul pe buze cumpărătorii. Din păcate, spune meşterul, „nu prea sunt bani şi lumea nu mai cumpără căciuli ca pe vremuri”. Ca să-i mai treacă supărarea, după ce vede că omul vine la taraba sa, admiră cuşmele, întreabă de preţ şi apoi trece mai departe, Badea Costică scoate fluierul sau muzicuţa de la brâu şi începe să cânte.
„Mie îmi place să aduc marfă de calitate: căciuli, şepci, piei naturale. Suntem pasionaţi, dar avem şi dureri de inimă, pentru că lumea nu prea are bani şi nu prea cumpără ce facem noi. Eu mă bucur că atunci când mă scol dimineaţa ştiu ce treabă am de făcut peste zi. Asta mă bucură. Trebuie să facem ceva să supravieţuim. Tot neamul meu s-a ocupat cu cojocărie. Noi nu ne lăsăm. Facem şi agricultură, creştem animale, de toate, avem gospodărie”, ne-a spus meşterul popular care de peste 30 de ani face căciuli, meşteşug pe care l-a moştenit din familie, de la bunicul şi tatăl său, care tot căciuli au făcut.
De mic copil, povesteşte Badea Costică din Joldeşti, cosea „câte un dos de căciulă” la îndemnul tatălui său. Anii au trecut, şi bărbatul, împreună cu „şefa”, soţia lui, care îl ajută la confecţionarea căciulilor, a făcut din această meserie un mijloc de trai. Omul face căciuli de calitate, nu de mâna a doua, şi foarte rezistente, „cusute la mână”, din pielicele de miel, pe care le achiziţionează din primăvară de la ciobani, le dubeşte singur, le dă la vopsit şi apoi le „întinde la cui”, spre a face din ele căciuli simple sau cu bordură. Dacă o căciulă simplă îi ia trei-patru ore de lucru, la o căciulă cu bordură (la care foloseşte şi şapte pielicele) lucrează circa opt ore.
„Şefa mea, soţia, mă ajută la lucru. Ea croieşte, eu cos. O piele stă cam două săptămâni la sare (să nu cadă părul), apoi se desărează, se curăţă şi se bagă la dubit. O piele se curăţă cu peria de cinci ori pe zi, cu pauze între operaţiuni. La 400 de piei, faceţi un calcul... După ce se dubeşte, pielea se uscă, se rade, se curăţă, se bagă într-un butoi, se curăţă din nou, după care se scutură, apoi <se întinde la cui> şi se sortează: care merge la căciulă cu bordură, care la căciuli simple, care merge la o haină, care merge la un guler şi apoi le croim. Îmi place această meserie şi trebuie să iasă ceva bun din mâinile mele”, ne-a spus meşterul din Joldeşti, bucuros că a „îmbrăcat” cu căciuli feciorii din mai multe ansambluri folclorice din municipiul Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Pojorâta etc.
Nu sunt bani... de căciuli
Preţurile, ne-a spus Badea Costică, sunt pentru toate buzunarele. O cuşmă simplă se vinde cu preţul minim de 80 de lei, iar una cu bordură, începând cu 100 de lei, dar poate ajunge şi la 300, 500 chiar 1.000 de lei, depinde de comanda clientului. Familia Ciubotăriţa ne-a spus că nu e greu să lucrezi la căciuli, dacă-ţi place munca: „mai o glumă, mai o cântare la fluier sau muzicuţă şi treaba merge”. Badea Costică a învăţat să cânte la fluier la 35 de ani, dar cântă la muzicuţă de când se ştie.
Ei nu se întreţin doar din vânzarea de piei de miel şi căciuli, ci muncesc mult şi în agricultură, dar asta nu-i îndepărtează de cojocărie. Chiar dacă familia Ciubotăriţa şi-a instruit copiii în această meserie, aceştia au ales să facă alte profesii. Părinţii nu sunt supăraţi din această cauză. „I-am învăţat să ştie să facă de toate, dar au plecat din sat şi fac alte meserii. Când vin acasă ne mai ajută. Ei şi-au făcut drumul lor”, ne-a spus Badea Costică, mândru tare că s-a născut în Joldeşti, „de unde se trage Eminescu, că nu degeaba mă dau eu mare că-s din Joldeşti”.
Ce-l supără pe meşterul botoşănean, ca pe mulţi alţi artişti populari, este faptul că tineretul nu mai poartă cuşmă, căciulă sau şapcă de miel, că cei bătrâni nu-şi permit să-şi cumpere o căciulă de calitate, care este scumpă pentru pensiile lor mici, şi aşa nici vânzarea nu merge ca pe roate. Asta, însă, nu-i împiedică să meargă la toate târgurile unde sunt invitaţi să-şi prezinte marfa, să vorbească frumos despre satul, neamul, familia din care provin şi pe care le respectă pentru ceea ce le-au lăsat moştenire.
Târgul de Sânziene de la Suceava a fost organizat de Consiliul Judeţean Suceava (CJ), Centrul Cultural „Bucovina” (CCB) - Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale (CCPCT) şi Primăria Suceava. Organizatorii au adus în faţa publicului artişti profesionişti şi amatori care au etalat pe tarabe marfă de calitate, apreciată de suceveni şi nu numai.
