Lanuri întinse cu rapiță ne apar în față din ce în ce mai des pe teritoriul României și mai nou și în jurul municipiului Suceava. Două lanuri foarte mari, unul de 91 de hectare – la ieșirea din Suceava spre Lisaura, iar altul de 45 de hectare – la ieșirea din Suceava spre Mitocu Dragomirnei, aparțin Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Suceava.
Stațiunea de la Suceava, care și-a câștigat renumele prin soiurile de cartofi create de-a lungul timpului, a ajuns acum mare cultivatoare de rapiță și floarea-soarelui, în timp ce cartoful, total nerentabil economic, a fost abandonat în totalitate în ceea ce privește producția de sămânță. Doar 5 hectare mai sunt cultivate în acest an cu cartof, și acestea doar pentru activitatea de cercetare a stațiunii.
Primele culturi de rapiță din Suceava au fost în 2010
Ne-am deplasat, zilele trecute, în imensul lan de rapiță de la ieșirea din Suceava spre Lisaura, devenit o atracție pentru amatorii de fotografii artistice. Ghid ne-a fost Dumitru Bodea, directorul Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Suceava. Acesta ne-a explicat că, până în 2010, cultura rapiței nu a existat în județul nostru. Cum datele economice au indicat că rapița este o cultură care aduce profit, stațiunea a făcut experimente timp de trei ani, într-un proiect împreună cu Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Iași. A fost testată aproape toată genetica, iar din 2010 s-a trecut la cultivarea rapiței. An de an, din 2010, angajații stațiunii au cultivat suprafețe mari cu rapiță. Anul trecut, în perioada de final de august – început de septembrie, s-au cultivat 136 de hectare, în două lanuri mari, cel de la Lisaura și cel dinspre Mitoc.
Dumitru Bodea a declarat: “Rapița nu este la ea acasă la Suceava, dar odată cu modificările climatice iată că și-a făcut loc în structura de culturi de la noi. Ea ocupă în acest an 20% din suprafața administrată de stațiune, o pondere mare pentru o cultură nouă”.
Seceta, marea problemă și la rapiță
Temperaturile mai ridicate din ultimii ani din Suceava, comparativ cu acum câteva zeci de ani, de exemplu, au creat un mediu propice rapiței. Totuși, lipsa de precipitații este o mare problemă.
Dumitru Bodea a explicat că în toamna 2014 s-au însămânțat 100 de hectare cu rapiță, însă, din cauza secetei, nu a răsărit nimic. Terenul cultivat cu rapiță, cultură compromisă total, a fost arat, terenul fiind însămânțat cu grâu. Momentul cheie pentru rapiță este în toamnă, când trebuie să aibă maturitate suficientă pentru a rezista peste iarnă. Pentru asta are nevoie de o cantitate suficientă de apă.
Totuși, Stațiunea de Cercetare Suceava nu a renunțat la rapiță și nici nu o va face prea curând.
Dumitru Bodea a explicat: „Rapița și floarea-soarelui nu existau în Suceava, însă au luat locul cartofului într-un timp scurt datorită factorului economic. Cartoful nu s-a dovedit a fi rentabil”.
Raportul cheltuieli-profit la rapiță
Dumitru Bodea a explicat și raportul cheltuieli-profit la rapiță, în condițiile climatice și economice din Suceava. Cheltuiala la un hectar de rapiță este de 3.000 de lei, iar pentru a nu ieși în pierdere este nevoie de o producție de peste 2.500 de kilograme la hectar, în condițiile unui preț de 1,1-1,2 lei la kilogram. Cea mai bună producție la hectar scoasă de Stațiunea de Cercetare Suceava a fost de 3.400 de kilograme de rapiță la hectar.
Important este că rapița are valorificare bună și imediată. Este recoltată de cumpărător direct de pe lan, cu utilaje speciale, și pleacă la export, pentru biodiesel.
De ce s-a renunțat la cartoful de sămânță
Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Suceava are 50 de angajați, aici fiind incluși și cei care fac munca de cercetare. Salariile acestora trebuie susținute prin autofinanțare, astfel că la stațiune nu mai este loc de nostalgii legate de culturi tradiționale.
Dumitru Bodea a explicat că pentru un kilogram de sămânță de cartof se cheltuiau în jur de 2,5-3 lei, iar prețul de vânzare era de 1 leu. Nici cu acest preț nu se vindea întotdeauna, astfel că de multe ori a fost nevoit să vândă cartoful de sămânță pentru consum sau zootehnie cu 0,5-0,6 lei.
„Noi administrăm 750 de hectare de teren arabil, din care cereale păioase 50%, rapiță 20%, după care urmează floarea-soarelui și soia. Acestea sunt culturile principale, cartof avem 5 hectare și doar pentru cercetare”, a detaliat Dumitru Bodea.
Rapița, doar pentru marii cultivatori
În România sunt cultivate 500.000 de hectare cu rapiță. Pentru a vă face o imagine, tradiționalul porumb este cultivat pe 2 milioane de hectare, la fel și grâul. Așadar, rapița a ajuns la o pondere de 25% din culturile tradiționale.
În Suceava rapița este cultivată pe aproximativ 1.600 de hectare. Suprafețele sunt în creștere, însă nu s-a produs un salt mai important, pentru că la noi terenurile sunt încă fragmentate, „micul fermier” fiind predominant.
Ca să fie profitabilă, rapița trebuie cultivată pe măcar 50 de hectare. Dacă mai adăugăm și faptul că pe același teren nu trebuie cultivată mai des de o dată la patru ani, rezultă că doar cine are măcar 200-250 de hectare poate cultiva cât de cât eficient rapiță.
„Cultura rapiței nu este una ușoară, necesită cunoștințe și respectarea elementelor tehnologice, mă refer la rotație, fertilizare, erbicidare, control boli și dăunători. Dacă aceste elemente nu sunt respectate, terenurile vor fi afectate grav și pe termen lung”, a avertizat Dumitru Bodea.
