Printează articolul
Trimite e-mail
Câteva zeci de romi, adulţi şi copii, din comuna Vereşti şi-au înjghebat două tabere de corturi pe un islaz din Milişăuţi. Dacă în mod tradiţional romii nomazi îşi fac astfel de tabere pe marginea cursurilor de apă, la Milişăuţi s-au aşezat pe malurile unui canal imund, în care gunoaiele de tot felul plutesc pe un strat gros de mătasea broaştei. Romii vin aici de zeci de ani şi stau din primăvară până dă bruma, să lucreze cu ziua pe terenurile localnicilor, care îi plătesc cu bani sau cu produse agricole. Sunt harnici şi cuminţi, după cum ne spun câţiva proprietari de terenuri, mulţumiţi de această forţă de muncă pe care o au la îndemână an de an.
Numai că romii sunt convinşi că sunt acceptaţi cu corturile pe islaz doar prin bunăvoinţa primarului Mircea Laurus şi consideră că prima obligaţie de muncă o au faţă de el. Alţi localnici proprietari de terenuri agricole, precum Dumitru Țical şi Mihai Viţega, spun chiar că unii dintre romi li s-au plâns că uneori primarul nu-i plăteşte, ci îi obligă la un anumit număr de zile de muncă pe terenurile lui pentru a-şi achita şederea.
În prima tabără pe care o vizităm locuieşte familia lui Victor Stănescu. Vine de 10 ani la Milişăuţi, cu o pauză în 2013 şi 2014, când nu l-a primit primarul. ”A zis că nu am acte şi nu pot să stau”, ne-a spus el. Acum are? Nu are, dar nu i-a mai cerut. Sunt cincisprezece persoane, cu tot cu puradei. Îi găsim la masă, că e sărbătoare şi nu au fost chemaţi la oameni la lucru. În tabără nu există nici o sursă de apă pentru băut, spălat sau gătit. Apa o aduc copiii de la un izvor care este la câteva sute de metri, în găleţi sau bidoane. Un fel de toaletă au amenajat ”la gârlă”. Victor face cazane, pe care încearcă să le vândă cu 30-40 de lei. Tinerii şi femeile merg la câmp, la muncă. ”Mergem când are lumea nevoie. Vin şi ne cheamă la prăşit, la plivit, ce trebuie la fiecare. Eu rămân acasă cu puradeii, ceilalţi merg la treabă. Nu furăm, nu bem, nu facem scandal. Aici ne-a primit domnul primar, la Arbore nu, ne-au cerut autorizaţie ca să lucrăm”, ne spune Victor. Au fost şi la primar la lucru, la fetele lui, la fel. Afirmă că au fost plătiţi de fiecare dată: ”Ne dă 50 de lei pe zi sau mâncare. Mâncarea nu-i tot bani?” Îl întreb dacă au plătit ceva la primărie pentru perioada cât stau la Milişăuţi şi răspunde că nu. Nu vrea să-i supere în nici un fel pe localnici, dar nici pe primar pentru că ”dacă vine şi ne fugăreşte de aici, ce facem? Unde ne ducem? Ce dăm la iarnă de mâncare la copii? Nu toţi dau bani, unii ne dau cartofi, alţii varză, făină, să avem cu ce trece iarna”.
În taberele de romi de la Milişăuţi oricând poate izbucni un focar de boală
De cealaltă parte a canalului, ”purtătorul de cuvânt” este Mariana Stănescu. Ea spune că vine cu cortul la Milişăuţi de când era în faşă. ”Aici am crescut. Suntem mulţumiţi, că dacă nu ne convenea, nu mai veneam. Aşa suntem noi, ţiganii, blestemaţi să trăim în corturi. Cortul ne-a hrănit”, afirmă ea. În cele şase corturi trăiesc circa 20 de persoane, câţi adulţi tot atâţia copii. Și aici primim asigurări că nu au nici un fel de conflicte cu localnicii, că nu sunt consumatori de alcool şi nu sunt scandalagii. Nu au fost reclamaţii la adresa lor şi nici ei nu vor să reclame pe nimeni. Condiţiile de viaţă din tabără sunt grele, dar ”cine face mai mult pentru ţigani?”.
Trei dintre localnicii cu care am stat de vorbă încearcă să-i încurajeze să ne spună şi nouă ce le-au povestit lor despre zilele de muncă gratuite, dar romii nu sunt dispuşi ”să se strice” cu primarul. Dumitru Țical este convins că primarul Mircea Laurus şi familia lui se folosesc de romi şi le exploatează munca, fără să le ofere pe islaz un minimum de condiţii de trai. ”Sunt harnici, sunt cuminţi, sunt corecţi. Toată lumea ar vrea să-i ia la lucru, dar ei se tem să meargă şi la alţii. Lucrează în primul rând pentru primar şi fetele lui. Le este frică să vorbească, să nu cumva să-i alunge de aici”, afirmă Dumitru Țical.
Interlocutorii noştri romi nu sunt dispuşi însă să discute despre condiţiile în care îşi vând forţa de muncă. ”Poate mai comentează băieţii ăştia mai tineri, care vor bani ca să-şi cumpere ţigări, dar noi suntem mulţumiţi şi cu produse. Eu am primit nouă găini pentru o zi de muncă la sortat cartofi. Nu-i bun?”, întreabă retoric o tânără cu un copil în braţe.
Întrebat în ce condiţii a autorizat instalarea celor două tabere de romi pe islaz, primarul Laurus ne-a răspuns că ”este vorba despre muncitori sezonieri care stau o lună, două şi pleacă”. În ceea ce priveşte condiţiile total improprii de trai, de absenţa apei şi a unor toalete cât de cât decente într-o comunitate în care sunt atâţia copii, primarul ne-a spus că ”au toate condiţiile şi, dacă nu le convine, nu au decât să plece”. El ne-a confirmat că nu există o hotărâre a Consiliului Local Milişăuţi prin care să se aprobe instalarea sezonieră a taberelor de romi pe islaz şi că este o decizie pe care a luat-o singur. Mai mult, nici măcar nu consideră că aceasta este o problemă care ar trebui să preocupe Consiliul Local, chiar dacă aici poate oricând izbucni un focar de boală, din cauza lipsei celor mai elementare condiţii de igienă.
