În plină iarnă, zeci de oameni stau în frig de dimineața până seara, scormonind cu mâinile goale prin imense mormane de pământ, amestecat cu resturi de construcții, în căutarea unor bucăți de fier, care le asigură hrana zilnică, lor și copiilor cei îi așteaptă acasă. Pentru un kilogram de fier smuls din încleștarea betoanelor iau între 50 și 70 de bani, în funcție de calitatea fierului. Din câteva kilograme de fier abia cumpără o pâine. Pentru a pune ceva alături, mai au de stat câteva ore.
Nici măcar curenții reci de aer care străbat lunca Sucevei nu reușesc să îi alunge, pentru că, dacă nu muncesc acum, metalul pe care îl caută cu disperare va dispărea, nivelat de lamele buldozerelor.
Odată cu demararea lucrărilor de realizare a noului Dedeman, pe terenul fostului ROMUPS, zeci de camioane pleacă de acolo, zi de zi, încărcate cu pământ și resturi de construcții. Cât e ziua de lungă e un du-te-vino continuu către lunca Sucevei, acolo unde molozul este vărsat pe malul râului, pe un teren privat din apropierea Termica și a noii centrale pe biomasă.
Mușuroaiele selenare și furnicile pe două picioare
Mormanele de moloz „aruncate” din cuvele camioanelor alcătuiesc un peisaj selenar, al unei planete marcate de ploi de meteoriți. Doar că printre „mușuroaiele” din lunca Sucevei mișună un fel de furnici pe două picioare, care se „hrănesc” cu resturi din construcții.
Răspândiți mai ales în zonele unde au fost aduse transporturi „proaspete”, căutătorii de fier scormonesc pământul cu un fel de cange, cu care speră să agațe câte o bară metalică răzleață, ce le-a scăpat privirii altora.
Fiecare are mormanul propriu de fier unde își duce „captura”, pe care, la finele zilei, o transformă în câteva bancnote foșnitoare, care abia îi ajung de pe o zi pe alta.
Într-o laterală a terenului pe care îl scormonesc au făcut un foc, pe care îl întețesc cu o mână de cabluri scoase tot de prin resturile de construcții. Așa se încălzesc, dar recuperează și metalul din cabluri, pe care îl duc tot la centrele de reciclare.
Din când în când, se adună cu toții în jurul focului, frecându-și mâinile să le încălzească. Pe fețele arse de frig, înnegrite de fum și uscate de vânt se vede o disperare pe care cei care stau toată ziua într-un birou, la căldurică, nu o vor înțelege niciodată. Sunt considerați un fel de paria ai societății, chiar și atunci când fac o muncă grea, recuperând fierul de care alții se lasă lipsiți, decât să spargă bolovani imenși de beton.
Comoara din ruinele fostului ROMUPS
Deodată, o luminiță li se aprinde în ochi și toate privirile se îndreaptă spre două camioane încărcate, care vin spre ei. Întregul grup se animă deodată. Unii pun mâna pe căngi, alții, mai puternici, pe baroase, fugind pe urmele camionului din care se bălăngănesc pe laterale câteva bare metalice.
Unii se ridică pe vârfuri, să ajungă la ele și să le tragă jos, să fie primii care pun mâna pe ele. Nu au cum, pentru că sunt prinse în coloane mari de beton, care se revarsă din camion odată cu tone de pământ.
Baroasele intră în acțiune, lovind ritmic în betonul întărit de-a lungul a zeci de ani de când a fost turnat, căngile brăzdează pământul din jur, în vreme ce unii adună tot ce se găsește și duc la margine.
„Dacă nu ar alege ei înainte ce găsesc mai bun, ne-ar fi și nouă mai ușor”, răbufnește unul dintre căutătorii de fier, cu năduf, sătul să-i răsune în cap loviturile de baros, care i se transmit prin mâini în tot corpul.
„Ăștia ce lucrează acolo, la Dedeman, au găsit acolo o adevărată comoară – o groapă cu bronz, de la turnătoriile vechii fabrici. Cu ce s-au ales ei, cu ce ne alegem noi…”, spune altul, supărat pe viață.
Într-adevăr, nu se aleg cu mare lucru. O mână de fier vechi de fiecare. Nici măcar de-o pâine. Nu au decât să aștepte următoarea mașină, apoi alta, și tot așa, până când nu mai pot îndura frigul, durerea din mâini și cea de spate. Mâine o vor lua de la capăt.
Ceea ce pentru mulți este o adunătură de gunoaie, un câmp cu „mușuroaie” de pământ și resturi de construcții, pentru ei este un fel de „El Dorado” – orașul de aur. Numai că în loc de aur, ei găsesc fier, pe care primesc câțiva bănuți aurii.
