Marcel Iureş şi George Mihăiţă, cei doi magnifici ai teatrului românesc, aplaudaţi minute în şir la Suceava

Actorii Marcel Iureş şi George Mihăiţă, cei doi magnifici ai teatrului românesc, au fost aplaudaţi minute în şir de sucevenii prezenţi la spectacolul de luni seară, de la Casa de Cultură a Sindicatelor Suceava, ”Pai…despre ce vorbim noi aici, domnule?”, o dramatizare după „Moromeţii” de Marin Preda, concepută de Cătălin Ştefănescu şi regizată de Alexandru Dabija. A fost o oră şi un sfert de magie, de emoţie, de tulburare, de surâs, de lacrimă, de gând, de trecut, de prezent...

Interpretarea fără cusur a celor doi mari actori care au reuşit să umple Sala Mare a Casei de Cultură a făcut ca un spectacol să pară o clipă, pe care dacă nu ai trăit-o, nu ai simţit-o, înseamnă că nu ai fost pregătit să primeşti darul oferit de „magnifici”.

Într-un decor simplu, din care nu lipseşte bucata de gard din ştacheţi de lemn care desparte lumea reală a lui Ilie Moromete de lumea de dincolo, reprezentată de o ladă veche cu zestre, o ladă cu amintiri dureroase, două scaune din lemn „cât palma” cu trei picioare, o masă joasă şi lungă, o tigaie cu mâncare de fasole, o sticlă cu ţuică, o ceapă roşie, chiştoace strivite, două căni de mânerele cărora sunt legate batiste, ca la pomană, două personaje reprezentative, Ilie Moromete şi Cocoşilă, poartă un dialog tulburător, care trezeşte în fiecare dintre noi sentimente contradictorii.

Pe drumul Moromeţilor...

Dacă în prima parte a piesei spectatorul asistă la o ciorovăială între Moromete şi Cocoşilă, doi ţărani care stau la taclale, în partea a doua a spectacolului intensitatea creşte, iar evocările dramatice ale lui Moromete (confruntarea imaginară cu Nilă şi Paraschiv) te fac să uiţi de tine şi să devii personaj colectiv într-o poveste veche, dar mereu actuală. Piesa are ritm, te captivează de la început şi până la sfârşit, pentru că majoritatea cuvintelor sunt folosite cu sensul lor propriu şi numai arareori capătă şi un sens figurat, creând mister. Replicile actorilor asupra universului românesc legendar şi actual, pauzele şi diferenţele de ritm, simţul comic şi simţul tragic, talentul, geniul actorilor Marcel Iureş (Ilie Moromete) şi George Mihăiţă (Cocoşilă) provoacă hohote de râs, dar şi emoţii, lacrimi, amărăciune, deznădejde.

Cocoşilă este disperat de prostie şi nu vrea să intre în această mocirlă, în timp ce Moromete simte resemnarea şi se scufundă într-o lume care-i este indiferentă, fie că e bună, fie că e rea, este mereu la fel. Doar bucata de gard rămâne mister pentru Ilie Moromete, de fapt ce este dincolo de gard. Regizorul Alexandru Dabija a declarat că nu prea ştie cum e să vorbeşti despre ţărani într-o lume care are „casa la ţară”. „Nu prea ştiu cum e să fii mare scriitor când <intri în manuale>. Sau când breasla te tot propune la premiul Nobel. Mi-e frică de ţărani şi de dramaturgia contemporană. Pe de altă parte, am vrut dintotdeauna să văd o piesă cu ţărani. Şi, uite că am parte de ea. Mă bucur, ăsta e cuvântul. Mă bucur de piesa lui Cătălin Ştefănescu, de fabulosul roman al lui Preda, de actorii George şi Marcel. Aşa e la noi, ne bucurăm de toate prostiile”, a completat Alexandru Dabija.