Irina Dorneanu, multipla campioană europeană din Zvoriștea

Nu de multe ori am avut ocazia să vedem tricolorul înălțându-se deasupra drapelelor altor state și să ne auzim imnul național pe podiumul celor mai importante competiții internaționale.

De ani de zile, însă, canotajul este unul dintre sporturile care au adus cele mai multe medalii României, la Europene, la Mondiale ori la Olimpiade.

Culmea, ca un paradox tradițional deja, în România nu există o pistă de canotaj pe care se pot organiza competiții internaționale.

Printre componentele renumitei deja bărci de opt plus unu a României se află şi Irina Dorneanu, o tânără din Zvoriştea, care în ultimii ani şi-a adăugat în palmares patru medalii de aur la Europenele de canotaj.

„Era perfectă pentru canotaj”

Povestea tinerei campioane a început în urmă cu aproximativ opt ani, când un antrenor de la Iaşi, Sorin Băhnărel, sucevean şi el la origini, a mers pe la mai multe şcoli din mediul rural încercând să selecteze copii care să practice canotajul. Era primul an al lui de antrenorat şi prima selecţie. A plecat dis-de-dimineaţă prin judeţ, însă după mai multe şcoli vizitate îşi pierduse din optimismul cu care pornise la drum. 

A ajuns însă la şcoala generală din Buda - Zvoriştea.   

„Mi-amintesc că era o doamnă directoare care mi-a spus că nu, nu, nu avem nimic din ce căutaţi, cu calităţile respective, totuşi mi-a dat voie, am intrat în clasă şi îmi amintesc că Irina stătea în prima bancă şi era perfectă pentru canotaj”, povesteşte Sorin Băhnărel.

Ne-am întâlnit la Baza nautică Dorobanţi de la Iaşi, acolo unde a şi pregătit-o pe Irina în primii ei ani de canotaj.

„Am fugit de domnul antrenor. Am luat-o pe după şcoală, să nu mă găsească”

Tânărul antrenor îşi mai aminteşte că nu i-a fost deloc uşor să o convingă pe Irina şi mai ales pe părinţii ei ca aceasta să practice sportul care avea să o ducă pe fetiţa blondă din Zvoriştea pe podiumul marilor competiţii internaţionale.

„Atunci, am fugit de domnul antrenor. I-am zis că termin orele şi ne întâlnim după, însă am fugit, am luat-o pe după şcoală, să nu mă găsească. După vreo două ore îl văd la poartă cu doamna dirigintă”, râde Irina amintindu-şi acea zi.

Cornel Dorneanu, tatăl Irinei, nu poate uita nici el ziua când s-a trezit la poartă cu antrenorul care voia să-i ia fata de acasă: „A venit un profesor: <Bună ziua, uitaţi, am cunoscut-o pe Irina, vrem să o luăm la sport>. Eu aveam treabă pe aici, chiar nici nu l-am băgat în seamă, fugi dom'le de aici, noi am investit mult în Irina, vrem să facă şcoală. Irina a fost premiantă din clasa I până în clasa a VIII-a, chiar a luat premiul I cu coroniţă în fiecare an”.

Deşi alţi antrenori poate ar fi renunţat, Sorin Băhnărel a revenit a doua zi şi a insistat pe lângă aceştia să o lase pe Irina măcar o săptămână-două, într-un stagiu de pregătire, să vadă dacă îi place.

Tatăl, nu și nu, însă - și mi-e greu să o recunosc - femeile au ultimul cuvânt. Mariana Dorneanu, mama Irinei, şi-a convins soţul să-şi lase fiica o săptămână-două, să vadă cum se descurcă.

Irina nici măcar nu știa să înoate pe atunci, dar a acceptat şi a luat-o ca pe-o vacanță.

„De la două săptămâni se fac opt ani îndată şi nu am mai plecat”, îmi povestea în urmă cu aproape o lună Irina.

Am găsit-o acasă, la Zvoriştea. Peste câteva zile, pleca din nou la Complexul Sportiv Naţional Orşova, unde stă în cantonament aproape 11 luni din 12.

Părinţii Irinei: „Veneam plângând de la Iaşi”

Cu singurul lor copil departe de casă, la Iaşi, părinţilor Irinei nu le-a fost deloc uşor.

„Mergeam la Iaşi o dată pe săptămână sau la două săptămâni. Veneam plângând de acolo. Ea era în clasa a VIII-a, noi am rămas acasă, singuri, vă daţi seama ce era în sufletul nostru”, îşi amintesc Mariana şi Cornel Dorneanu.

Nici Irinei nu i-a fost uşor. Şcoală, două antrenamente pe zi şi, a doua zi, de la capăt.

„Program strict, ca-n armată practic”, zâmbeşte Irina, amintindu-şi de „garnizoana” de la Dorobanţi.  

„Prima medalie am luat-o după șapte luni de canotaj. Țineam la ea ca la tot aurul de pe lume”

Rezultatele însă nu au întârziat să apară, iar lacrimile de atunci ale părinţilor s-au transformat într-unele de bucurie.

„Irina, un caracter deosebit, personalitate deosebită, o ambiţie extraordinară, şi asta a făcut-o în primele şase luni de canotaj deja să fie printre primele sportive din ţară”, completează Sorin Băhnărel.

„Prima medalie am luat-o după șapte luni de canotaj. Țineam la ea ca la tot aurul de pe lume”, rememorează Irina.

Iar medaliile au început să curgă. La juniori a fost cea mai bună canotoare ani la rând, fiind multiplă campioană națională și balcanică și mai mereu pe podiumul Europenelor și Mondialelor, rezultate care au propulsat-o, în 2010, în lotul olimpic de canotaj al României și, mai apoi, în cea mai râvnită barcă a canotoarelor din țară, barca de opt rame plus cârmaci.

Ioan Lazariuc, antrenor emerit de canotaj: „Este una dintre cele mai valoroase sportive din Moldova”

În ultimii ani, Irina Dorneanu a câștigat patru medalii de aur la Europenele de canotaj, cu barca de opt plus unu.

În palmaresul ei sunt medalii de aur la campionatele naţionale atât de tineret, cât şi de seniori, urcând şi pe podiumul altor competiţii internaţionale de renume în sporturile nautice.

Ioan Lazariuc a fost şi el unul dintre antrenorii care au adus-o pe Irina în elita canotajului românesc, pregătind-o pe sportivă, alături de Sorin Băhnărel, la Baza nautică Dorobanţi de la Iaşi. 

„În momentul de faţă, după mine, este una dintre cele mai valoroase sportive din Moldova. O ambiţie ieşită din comun a făcut-o să ajungă la aceste rezultate deosebite pe care le are”, declară Ioan Lazariuc, fostul antrenor emerit de canotaj, care astăzi administrează Baza Nautică Dorobanţi.

Lazariuc consideră că pentru Irina Dorneanu va mai cânta imnul naţional al României la următoarele mari competiţii care vor urma: „Este încă tânără pentru canotaj. Eu zic că o să participe la cel puţin încă două olimpiade şi sunt convins că o să ia şi medalie”.

Absolventă a Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, Irina îşi doreşte să obţină la seniori şi o medalie la Mondiale şi una la Olimpiadă, singurele care îi lipsesc din palmares.

Până atunci, însă, de un singur lucru să fii sigură, Irina!

La marile competiții de canotaj care vor urma vom fi mult mai mulți care vom sta în fața televizoarelor. Îţi vom ţine pumnii şi ne vom mândri cu suceveanca noastră.

Palmaresul Irinei

Irina Dorneanu este componentă a Lotului Olimpic de Canotaj al României din anul 2000 până în prezent. Palmaresul Irinei vorbeşte de la sine despre performanţele sportivei noastre.

2006-2007- Multiplă campioană naţională juniori

Vicecampioană balcanică, Turcia

2008 - Multiplă campioană naţională juniori

Locul 2 Campionatul Mondial juniori, Austria

Dublă campioană balcanică, Bulgaria

2009- Dublă campioană naţională tineret

Locul 3 Campionatul European seniori, Belarus

Locul 3 Campionatul Mondial tineret, Cehia

2010- Dublă campioană naţională tineret

Locul 2 Campionatul naţional seniori

Locul 4 Campionatul Mondial tineret, Belarus

Locul 11 Campionatul Mondial seniori, Noua Zeelandă

2011- Dublă campioană naţională tineret

Locul 2 Campionatul naţional seniori

Locul 4 Campionatul mondial seniori, Slovenia (proba 4x)

Locul 10 Campionatul mondial seniori, Slovenia (proba 8+1)

Campioană Europeană seniori, Bulgaria

Locul 3 Regata de Cupă Mondială, Germania

2012- Campioană naţională de tineret si seniori

Locul 4 Jocurile Olimpice, Londra, Marea Britanie

Campioană europeană seniori, Italia

Locul 6 Regata de Cupă Mondială, Serbia

2013- Campioană şi vicecampioană naţională seniori

Campioană europeană seniori, Spania

Locul 2 Regata de Cupă Mondială, Elveţia

2014- Campioană Europeană seniori, Serbia