Dosarul „fabrica de cerşetori din Italia” trimite după gratii o singură persoană

Dosarul denumit „fabrica de cerşetori din Italia” a ajuns ieri la final. Magistrații de la Curtea de Apel Suceava au dat verdictul definitiv, iar din tot lotul de 19 inculpaţi doar unul va ajunge la puşcărie. Este vorba de Natiu Varga, zis „Ţiţi”, de 42 de ani, care va avea de executat o pedeapsă de 1 an şi 6 luni de închisoare. În rest, pedepsele aplicate la Tribunalul Suceava au fost menţinute, iar condamnările pentru restul celor 18 inculpaţi sunt cu suspendare.

Condamnaţii cu suspendare sunt următorii: Gheorghe David (42 de ani), zis „Prinţul”, Violeta Varga (41 de ani), zisă „Păsărica”, Carol Antal (39 de ani), zis „Cacorel”, Iosif Varga (59 de ani), zis „Corci”, Alexandru Chereji (65 de ani), zis „Didai”, Reghina David (60 de ani), zisă „Băbuca”, Codruţ David (31 de ani), zis „Codru”, Alexandru David (38 de ani), zis „Pipăruş”, Gheorghe Varga (57 de ani), zis „Ghiusi”, David Augustin (44 de ani), zis „Tarzan”, Gheorghe Ilie Tiperciuc (43 de ani), zis „Jimi”, Tudor –Cornel Varga (40 de ani), Pintea Varga (36 de ani), zis „Ralu”, Aura Varga (35 de ani) , zisă „Chichilia”, Vasile Beghean (47 de ani), Severus Covaci (40 de ani) , zis „Sever”, Gheorghe Jucan (44 de ani) şi Niculai Pricope (46 de ani), zis „Nelu”, majoritatea dintre ei din Gura Humorului.

Cum funcţiona „fabrica de cerşetori din Italia”

Potrivit anchetatorilor, afacerea cu cerşetori a început în anul 2000, când mai multe familii de romi din oraşul Gura Humorului s-au stabilit sub un pod din Napoli (Italia), locuind în colibe şi corturi.

Pentru a se întreţine, romii lucrau la negru ori cerşeau pe străzile din oraş.

Văzând că se pot face bani buni de pe urma cerşetoriei, romii şi-au chemat tot mai multe rude în Italia. Apoi, s-au gândit că pot aduce şi alte persoane, care să stea cu mâna întinsă, iar banii să ajungă în buzunarele lor.

Au început atunci să promită locuri de muncă în Italia, iar victimele erau tot din rândul comunităţii romilor.

Le plăteau actele şi drumul victimelor şi le suceau minţile cu locuri de muncă în restaurante, terase, localuri etc..

Odată ajunşi în Peninsulă, le confiscau pașapoartele şi invocau fel de fel de datorii, iar victimele erau obligate să cerșească pentru ca traficanții să-şi recupereze banii.

Mulţi dintre cei traficaţi erau muzicanţi şi erau trimişi în stradă să cânte la instrumente.

În Napoli, tabăra traficanţilor şi implicit a victimelor se afla la marginea oraşului,într-o zonă numită Casa Nuovo-Casoria, sub un pod, unde erau amplasate mai multe corturi şi barăci.

Pentru că „fabrica” de cerşetori funcţiona, o parte dintre traficanţi şi-a extins afacerea, explică anchetatorii, şi în alte oraşe din Italia, cum ar fi în Bari. Aici, traficanţii şi-au stabilit cartierul general într-un castel părăsit.