Incompetenţă, neputinţă sau interese obscure la Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava?

Sistemul de Gospodărire a Apelor (SGA) Suceava pare a fi o instituţie cu şefi loviţi de orbul găinii. Cu multă indulgenţă se poate spune că anual apar găuri negre în stratul de balast al cursurilor de apă din judeţ de ordinul a mii de metri cubi, asta dacă nu cumva nivelul furturilor depăşeşte zeci de mii de metri cubi. O estimare exactă este imposibil de realizat, dar când vine vorba de explicaţii, şefii SGA Suceava sunt campioni la scuze. Ceea ce nu au putut explica, atât directorul Corneliu Vornicu, cât şi şeful serviciului de inspecţie, Florin Boeru, este de ce angajaţii acestei instituţii nu au reuşit, în ultimii doi ani, să prindă în flagrant nici măcar o firmă care exploata ilegal balast din albiile râurilor, în timp ce reporterii cotidianului Monitorul de Suceava au surprins două astfel de acţiuni ilegale în mai puţin de jumătate de an.

Ziariştii, cu reuşitele, oamenii de la SGA, cu scuzele

Nimeni nu poate spune cu certitudine dacă între anumiţi angajaţi ai Sistemului de Gospodărire a Apelor Suceava şi cei care exploatează ilegal balast există vreo legătură, dar suspiciuni majore în acest sens planează în cel mai serios mod. De altfel, nici şeful SGA Suceava nu exclude existenţa unor scurgeri de informaţii din sânul instituţiei. Semnele de întrebare cu privire la corectitudinea cu care îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu sunt şi mai mari, după ce reclamaţiile venite pe adresa ziarului nostru au fost confirmate rapid prin acţiuni în flagrant, în timp ce aceleaşi reclamaţii, transmise către SGA Suceava, s-au terminat, invariabil, fără nici un rezultat concret.

Fireşte, justificările abundă din partea celor care ar trebuie să fie garanţii legalităţii în domeniul exploatării balastului. „Suntem numai trei oameni şi avem de acoperit o întindere de 2.200 de km pe întreg judeţul Suceava”, s-a justificat Florin Boeru.

„În 90% din cazurile în care s-au primit sesizări am consumat motorina de pomană. Până să ajungem noi la faţa locului nu am mai găsit decât urme ale unor exploatări ilegale”, a arătat Corneliu Vornicu.

O altă motivare marca Florin Boeru vizavi de ineficienţa angajaţilor SGA Suceava şi rata de reuşită de 100% a jurnaliştilor sună cam aşa: „La noi există un flux al informaţiilor şi până ajunge la persoanele care trebuie să se deplaseze pe teren durează mai mult. La redacţie, omul care sesizează o neregulă vorbeşte direct cu reporterul”.

Zeci de agenţi hidro-meteo în judeţ care nu văd nimic

Chiar dacă se plâng că au doar trei oameni la inspecţie, cei de la Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava uită să menţioneze că în teren există zeci de agenţi hidro-meteo, care verifică periodic ce se petrece pe cursurile de ape. Aceştia pot sesiza când observă anumite nereguli, dar rareori se întâmplă ca reprezentanţii vreunei firme să fie surprinşi în flagrant. Florin Boeru, omul de la Ape, are, cum altfel, o explicaţie: „Noi am stat la pândă pe timp de noapte în mai multe zone şi cu mai multe ocazii. Nu am prins niciodată pe nimeni. Probabil că maşinile noastre sunt cunoscute, şi cei care exploatează balast sunt anunţaţi din timp şi fug până să ajungem la faţa locului”.

Corneliu Vornicu: „Mi-e lehamite de eşecurile astea”

Directorul SGA Suceava a menţionat că a preconizat la venirea sa în funcţie, în a doua parte a anului 2012, că numărul furturilor de balast va creşte, motiv pentru care a solicitat superiorilor de la Bacău suplimentarea posturilor de inspectori. Acest lucru s-a întâmplat în 2013, când numărul inspectorilor cu atribuţii de control a fost sporit de la doi la trei. Cu toate acestea, albiile cursurilor de apă au devenit patria hoţilor de balast, iar după cum decurg lucrurile nimeni şi nimic nu pare a fi capabil să stopeze un fenomen extrem de îngrijorător.

“Mi-e lehamite de eşecurile astea (n.a. - în ceea ce priveşte prinderea hoţilor de balast), dar peste tot e acelaşi lucru, se poate fura de oriunde. Nu am nimic să-mi reproşez, pentru că am făcut tot ce se putea pentru a stopa fenomenul: m-am adresat celor de la Antifraudă, am făcut acţiuni împreună cu poliţia. Totul a fost fără folos, iar în final noi suntem acarii păuni în toată povestea”, a declarat Corneliu Vornicu.

Mii de metri cubi de balast, furaţi în miez de noapte

Potrivit unui răspuns primit la redacţia cotidianului nostru, în perioada 2012-2014, reprezentanţii SGA Suceava au înaintat Poliţiei patru denunţuri penale. Două dintre acestea privesc două persoane fizice din Dolhasca, iar celelalte două au fost formulate împotriva a două societăţi comerciale.

Trebuie menţionat că ambele plângeri penale împotriva celor două societăţi comerciale au venit în urma unor acţiuni ale jurnaliştilor de la Monitorul de Suceava.

Primul caz s-a înregistrat în noiembrie 2012, când utilajele unei societăţi au exploatat ilegal balast din albia râului Suceava, în plină noapte, la Vicovu de Sus. La acea vreme, Florin Boeru estima că s-au exploatat ilegal circa 250 mc de balast. Câteva luni mai târziu, în aprilie 2013, la 300 de metri în aval de podul care leagă localităţile Roşcani şi Liteni, angajaţii unei alte societăţi au fost prinşi, şi tot în miez de noapte, în timp ce cărau agregate minerale către o balastieră din apropiere. De această dată, Florin Boeru a estimat prejudiciul la 3.000 mc de balast.

Plângerile penale înaintate împotriva celor două societăţi comerciale s-au finalizat cu neînceperea urmăririi penale într-un caz, iar în cealaltă situaţie nu s-a dat încă nici o soluţie.

Avertismentul, sancţiunea favorită a celor de la SGA Suceava

În aceeaşi perioadă menţionată mai sus, inspectorii SGA Suceava au mai descoperit alte nouă cazuri de exploatări ilegale de balast. Niciodată însă nu au considerat că faptele ar fi prea grave, motiv pentru care s-au rezumat la aplicarea unor avertismente.

Probabil că duhul blândeţii este printre motivele care încurajează „haiducia”, termenul favorit al lui Florin Boeru în faţa camerelor de filmat, în privinţa exploatărilor ilegale de balast.

Un alt paradox în acest domeniu este acela că numărul balastierelor autorizate a scăzut de la 145 în cursul anului 2009, la numai 28 în acest an. Invers proporţională cu scăderea numărului balastierelor este creşterea furturilor, din păcate cele mai multe dintre ele neobservate de cei care ar trebui să stopeze un fenomen de care se vorbeşte intens doar cu ocazia inundaţiilor. După ce apele necontrolate şi ca urmare a exploatărilor haotice de balast iau vieţi omeneşti sau provoacă mari distrugeri materiale se încing dezbateri şi se elaborează planuri de luptă împotriva inundaţiilor. Din păcate, totul ţine câteva zile, iar apoi „piraţii” îşi reintră în drepturi sub privirile înceţoşate ale celor de la Apele Române.