Și-a petrecut aproape jumătate de secol în slujba învățământului, iar în ciuda opreliștilor și vicisitudinilor trecutului a educat cu îndârjire și devotament zeci de generații de elevi care și astăzi încă își amintesc de ea.
Este vorba despre învățătoarea Ana Lazăr, aceasta sărbătorindu-și ieri aniversarea celor 103 ani de viață. A fost martoră la evenimentele care au marcat istoria României, povestește că a fost contemporană cu cele două războaie mondiale, ba chiar și cu Marea Unire de la 1918, iar multe dintre întâmplările prin care a trecut în decursul a peste un secol de viață sunt încă amintiri vii despre care dascălul vorbește cu o deosebită luciditate. Pe măsură ce începe să depene amintiri, varianta feminină a personajului din opera sadoveniană “Domnul Trandafir” se dezvăluie ca fiind un dascăl care nu a arătat copiilor doar tainele literelor și cifrelor, ci le-a dezvăluit acestora și tainele prieteniei, ale respectului și ale sacrificiului.
Cei 103 ani i-a aniversat la Azilul de bătrâni „Sfântul Ioan cel Nou” de la Suceava, azil care de 15 ani îi este cămin, loc unde este iubită și admirată pentru luciditatea sa și sensibilitatea la tot ce-i omenesc. Acolo este în grija surorii Maria, despre care centenara vorbește cu recunoștință și devotament.
Bătrâna mărturisește că la cămin și-a găsit liniștea, iar ziua în care a trecut pentru prima dată pragul azilului și-o amintește cu mare precizie, mărturisind că aceea a fost una dintre cele mai frumoase clipe din viața ei, aici fiind primită cu multă cordialitate.
Oaspeți la aniversare
La împlinirea celor 103 ani de viață, învățătoarea a avut parte de oaspeți, directorul Casei Corpului Didactic „George Tofan” Suceava, prof. Constantin Mărgineanu, și inspectorul școlar de specialitate din cadrul Inspectoratului Școlar Suceava, Laurenție Șpac, ținând să-i facă o bucurie bătrânei.
Laurenție Șpac a vorbit despre vocația și dăruirea fostei profesoare, despre care a povestit că a fost un pedagog de cea mai înaltă valoare, care și-a dedicat energia și timpul profesiei sale. Pe lângă dulciuri și fructe, acesta i-a oferit din partea instituției sucevene Diploma de excelență „pentru o viață închinată școlii și pentru întreaga carieră didactică”.
„Este un semn de mulțumire pentru ceea ce dumneaei a făcut timp de o viață și pentru că, și la această vârstă, ține la valorile pe care le-a promovat în rândul copiilor, de-a lungul carierei sale. Dumneaei este un martor viu, lucid, care ne poate vorbi despre ceea ce s-a întâmplat acum mai bine de un veac”, a menționat insp. Laurenție Șpac.
La rândul său, prof. Constantin Mărgineanu i-a înmânat Diploma de respect „pentru profesionalismul, dăruirea și abnegația, cu care s-a dedicat de-a lungul timpului modelării tinerelor vlăstare formate în școala suceveană”, dar și câteva cărți ale editurii CCD.
„Luciditatea ei, felul cum gândește, spiritul dumneaei critic sunt pentru noi un exemplu de dăruire, de conștiință națională. Este un om deosebit pe care toți colegii mei ar fi bine să îl aibă drept reper”, a declarat Constantin Mărgineanu.
Nici foștii elevi nu au uitat câtă pasiune și devotament a pus înv. Ana Lazăr în cei 48 de ani petrecuți la catedră, în mijlocul copiilor, bătrâna povestind că a fost vizitată marți de o fostă elevă a sa.
„Lumea mă felicită, primesc telefoane, m-au sunat foști elevi tocmai din Japonia și Anglia. Nu mă uită și așa mă bucur”, spune Ana Lazăr.
La primirea invitaților, învățătoarea a radiat de bucurie, iar pe chipul său s-a întipărit o expresie de mulțumire, de împlinire a muncii de 48 de ani de modelare de caractere.
Iar munca ei, precum învățătoarea povestește, înseamnă încercarea de a fi alături de copii, de a-i iubi, de a le descoperi înclinațiile, de a-i înțelege.
A intrat în învățământ în 1932
Născută în Bălți, Basarabia, în anul 1910, prof. Ana Lazăr și-a început cariera didactică în anul 1932, la Piscu, Galați. În anul 1966 a ieșit la pensie, însă a continuat să activeze la catedră. În 1969 s-a mutat la Suceava, unde a predat la Școala Gimnazială Nr. 1 până în 1980.
„La început mi s-a propus să predau în oraș, dar eu nu am vrut. Mie mi-a plăcut la țară, cu elevii de la țară”, spune învățătoarea.
Despre începuturile sale în învățământ, aceasta spune: „Prin anii ’30 era lipsă mare de cadre didactice, nu erau profesori să predea corect, mai ales limba română. La clasă, era cu totul altfel – elevii aveau uniformă, erau liniștiți, cuminți, mergeau duminică de duminică la biserică, iar la începutul lecției spuneau o rugăciune. Era ordine pentru că școlarii erau motivați pentru a intra în Strejărie. Eu dimineața mergeam la lecții, iar seara făceam cursuri de alfabetizare. Trebuia să mergem noi după ei unde stăteau. Au fost vremuri grele”.
„Pe timpul lui Gheorghe Gheorghiu Dej era jalea cea mai mare. Când am auzit cum au fost primiți rușii m-a durut sufletul. Nu s-a opus nimeni”, a mai povestit dascălul.
Despre activitatea de la clasă, aceasta mai completează, „lecțiile le predam așa cum trebuie, nu veneam și stăteam doar la catedră și să vorbesc”.
Pe profesorii din ziua de azi, învățătoarea îi sfătuiește să susțină elevii care au o anumită înclinație, „mai ales pe cei din mediul rural, de acolo am ridicat mulți oameni mari”.
Are grijă de grădina de trandafiri a azilului
Învățătoarea Ana Lazăr nu se văicărește de boli sau dureri, cum alții mai tineri au tot timpul tendința. Spune că a fost diagnosticată cu osteoporoză și mai recunoaște că i-au slăbit simțurile, dar în rest se simte bine.
În timpul verii îi place să îngrijească gradina de trandafiri din curtea azilului, iar în timpul liber citește, lectura și cărțile fiind pasiunile la care se întoarce mereu cu mult drag.
„Când mă duc în grădină să am grijă de flori, uit de toate. De multe ori uitam să vin să mai mănânc”, spune învățătoarea, care în nici o duminică nu lipsește de la slujba de la biserică.
