Maratonul cailor de rasă, la Horodnic de Sus

Localitatea suceveană Horodnic de Sus a devenit de câţiva ani de zile un punct de reper pe harta concursurilor ecvestre din România, datorită eforturilor depuse de iubitorii acestor animale nobile, uniţi în cluburi ecvestre de renume, dar şi a unui sport care începe să prindă tot mai mult teren – călăritul.

Tocmai de aceea, sâmbătă, terenul liber de lângă Hanul Voievozilor a fost cuprins de forfota pregătirilor pentru  Finala Campionatului Naţional de Anduranţă, competiţie la care s-au înscris echipe din Miercurea Ciuc, Cluj, Bistriţa, Satu Mare şi Suceava.

Frumoşi cai, majoritatea descendenţi ai unor linii de Shagya arab, ori din încrucişarea altor rase de cai cu pur-sângele arab renumit pentru rezistenţa sa fizică la galop, erau etalaţi cu mândrie de cei care urmau să-i încalece în competiţie, apropierea dintre cal şi călăreţ fiind vizibilă din comportamentul lor.

La anumite intervale de timp, de obicei la câte o oră, se dă startul unei noi probe, fiecare cu nivel diferit de dificultate.

„Competiţiile se desfăşoară pe distanţe de la 30 km la 80 km. La start avem 26 de concurenţi cu vârste de la 10 la 40 de ani şi cu foarte bogată participare din partea cluburilor locale”, a precizat Ioan Banciu, unul dintre organizatorii celei de-a 6-a ediţii a concursului de anduranţă de la Horodnic de Sus.

Suceava a fost reprezentată în concurs atât de caii Direcţiei Silvice Suceava, cât şi de cei de la cluburile Cai de Legendă şi Forest Ecvestru - care au avut şi calitatea de organizator al competiţiei.

„Anduranţa constă în alergarea pe distanţe prestabilite, care trebuie parcurse cât mai repede, iar caii trebuie să se încadreze în anumiţi parametri fizici – să nu depăşească un anumit număr de bătăi ale inimii pe minut, un anumit puls, şi să nu prezinte nici un fel de răni sau să fie expuşi unor situaţii periculoase pentru sănătatea lor. E un test similar maratonului, dar trebuie să se încadreze într-o viteză minimă, de 10 km pe oră”, a explicat reprezentantul Clubului Forest Ecvestru, Ioan Banciu.

De câţiva ani nivelul competiţiei a crescut, dovadă fiind atât numărul mare de participanţi, cât şi calitatea cailor şi călăreţilor care pleacă de la linia de start.

Un concurs fără constrângeri

Frumuseţea competiţiei este completată de cea a traseelor stabilite de organizatori, pe dealuri înverzite, prin pâlcuri de pădure, prin văi şi zone înalte, de unde poţi admira crestele muntoase, acoperite de brazi.

Acesta este şi motivul pentru care, pentru unii, competiţiile de anduranţă sunt cele mai frumoase.

„Un concurs de anduranţă este mai în natura calului. Spre deosebire de celelalte concursuri, caii nu sunt atât de constrânşi, le putem da mai multă libertate. Este un antrenament bun, în natura calului”, spune Ioana Crăciun, care participă la astfel de concursuri din 2011, iar acum a revenit în competiţii alături de soţul său, după o pauză de un an, pentru naşterea primului copil.

Pasiunea călăriei şi a concursurilor hipice nu ţine cont de vârstă, după cum au demonstrat Nicole Babiuc şi Cristina Andronache, două tinere care au deja la activ mai mulţi ani de călărie decât de şcoală şi care au venit la concurs să-şi susţină prietenii, pentru ca de anul viitor să se alinieze şi ele la linia de start.

O astfel de competiţie, în spatele căreia este multă muncă de organizare, nu putea avea loc fără implicarea gazdelor, Adrian şi Lia Popescu, managerii Hanului Voievozilor, care au organizat anul acesta şi primul târg de cai din zonă.

La finele fiecărei probe, pe măsură ce concurenţii sosesc, timpii obţinuţi sunt calculaţi, caii sunt supuşi unor riguroase controale medicale, iar rezultatele obţinute sunt confruntate şi cu datele furnizate de observatorii amplasaţi în diverse puncte de control, care notează orice abatere de la traseu ori alte evenimente care ar putea să influenţeze rezultatul concursului. De exemplu, orice exces din partea călăreţului care va duce la extenuarea fizică a calului sau orice altă acţiune care poate fi definită ca şi cruzime este penalizată prin descalificare.