Rotarienii, între bal şi stadion

Balul vienez organizat vineri seară în premieră la Suceava a avut de toate. Din păcate, a avut şi un moment care a cadrat mai puţin cu tonul sobru şi elegant al manifestării. Actorii, cu ghilimelele de rigoare, nu au fost ospătarii sau portarii, ci reprezentanţii unui club care se doreşte elitist.

Conştient că nu voi fi pe placul celor de la Rotary Suceava Bucovina, am să-mi permit să le ofer o bilă neagră. Faptul că au dat curs în număr destul de mare la un eveniment caritabil, să nu uităm că şi prin sprijinul membrilor Rotary s-au strâns în jur de 100.000 de lei pentru copiii de la Aşezământul „Sfântul Ierarh Leontie” din Rădăuţi, nu poate fi decât lăudabil, iar pe această cale le doresc să fie alături de cât mai mulţi oameni în suferinţă.

Momentul care i-a depărtat de valsurile şi operele nemuritoare ale marilor clasici, Johann Strauss sau Wolfgang Amadeus Mozart, ca să amintesc doar două nume intrate în legendă, şi i-a apropiat de ceea ce se întâmplă, de obicei, în tribunele unui stadion de fotbal sau într-o sală de sport, a fost acela când în faţa invitaţilor a vorbit Adriana Zgăbei, preşedintele din acest an al Rotary Suceava Bucovina. A fost un discurs normal, firesc şi în ton cu ceea ce s-a dorit de la eveniment. Numai că, la final, membrii şi poate simpatizanţii Rotary au găsit de cuviinţă să se ridice în picioare şi să aplaude într-un mod furtunos, care a atras toate privirile celor din sală. Poate că chiar asta au dorit. Să fie cât mai vizibili, deşi scopul, repet unul foarte nobil, era acela de a ajuta copiii defavorizaţi de soartă. Iar pentru un eveniment la care s-a pus preţ nu doar pe ţinută, ci şi pe discreţie şi eleganţă, o astfel de „galerie” nu-şi avea locul şi nici rostul.

Eu cred că simplele aplauze care au urmat cuvintelor rostite de antevorbitori sau momentelor de muzică şi dans ar fi fost mult mai potrivite. E o opinie pe care mi-o asum în totalitate, şi nu cred că sunt singurul care a simţit că a ieşi în evidenţă nu este neapărat şi o notă de premiant.