Un singur centru din judeţ asigură sprijin şi consiliere pentru copiii rămaşi singuri acasă

Migraţia sucevenilor către ţările cu o economie mai dezvoltată, fie în căutarea unui loc de muncă propriu-zis, fie în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, a lăsat în urmă peste 9.000 de copii aflaţi în plin proces de creştere şi dezvoltare. Plecarea celor mari nu a rămas fără urme asupra copiilor rămaşi singuri, aceştia fiind lăsaţi în îngrijirea altor persoane, pe perioade nedeterminate de timp. 

Pentru a veni în sprijinul lor, pentru a-i ajuta la teme, pentru a le oferi consiliere şi suport, o mână de profesori voluntari şi elevi sufletişti îşi rup zilnic din timpul lor liber pentru a-l petrece împreună  cu aceste suflete însingurate. Ei sunt parte a proiectului „Creştem împreună”, iniţiat de organizaţia „Salvaţi copiii”, proiect ce îşi propune să diminueze impactul negativ asupra copiilor rămaşi acasă în urma migraţiei părinţilor.

În judeţul nostru, există un singur centru în care acest proiect este demarat, centru care funcţionează la Şcoala Gimnazială Nr. 3 şi care oferă servicii copiilor aflaţi în situaţie de risc prin plecarea părinţilor. În proiect sunt implicaţi 55 de copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 14 ani. 17 dintre cei mici au tatăl plecat, 29 au mama plecată, iar nouă dintre ei au ambii părinţi peste hotare.

55 de minori din 9.000 primesc suport educaţional şi emoţional

Proiectul „Creştem împreună” este demarat din luna mai a anului trecut, activităţile derulate fiind de sprijin social, ajutor la teme, socializare, timp liber, consiliere psihologică pentru traversarea perioadei de separare de părinţi şi comunicare cu părinţii aflaţi în străinătate utilizând computerele puse la dispoziţie prin proiect. Elevii sunt ajutaţi de 25 de voluntari implicaţi, dintre care 15 cadre didactice din cadrul Şcolii Gimnaziale Nr. 3 şi zece elevi.

Potrivit Teresei Niculică, coordonator al proiectului la nivel judeţean, din partea „Salvaţi copiii”, „prin activităţi de grup dorim includerea copiilor într-un colectiv şi dezvoltarea abilităţilor lor de relaţionare cu ceilalţi. Problemele resimţite de copii în lipsa părinţilor pot duce la comportamente deviante şi de aceea oferim elevilor sprijin emoţional prin specialiştii din cadrul proiectului. Totodată, le asigurăm suport în efectuarea temelor, meditaţii la anumite materii şi îi ajutăm să menţină legătura cu părinţii aflaţi în străinătate”.

Aceasta a mai precizat că la începutul proiectului, o parte dintre elevi prezentau probleme de adaptare cum ar fi însingurare, egoism, emotivitate, sentimente de vinovăţie sau scăderea performanţelor şcolare, însă, pe parcursul lunilor ce au trecut, efectele benefice ale acestui proiect nu au întârziat să apară.

„Au fost copii care au terminat cu media 10 primul semestru şcolar, deşi la început nu voiau să relaţioneze cu nimeni. Acum ei spun că aici sunt <ca o mare familie>, se ajută reciproc la teme şi ne mărturisesc în repetate rânduri şi moduri încrederea, recunoştinţa şi iubirea lor faţă de noi”, a mai completat Teresa Niculică.

Totodată, prof. Isabel Vintilă, voluntar în cadrul proiectului, a precizat că „am constatat o mai bună colaborare şi comunicare cu aceşti elevi, lucru care se reflectă în rezultatele şcolare ale acestora”.

„M-am depărtat de mama, dar m-am apropiat de sora mea, în grija căreia am rămas”

Pe perioada cât părinţii sunt plecaţi peste hotare pentru a munci, copiii rămân de cele mai multe ori în grija unor membri ai familiei extinse, iar cele mai multe dintre nevoile resimţite de copii sunt într-o mică măsură suplinite de către aceştia.

Roxana are 13 ani şi este elevă în clasa a VII-a. Atât mama, cât şi tata, au trecut de graniţele ţării pentru a munci, iar minora se află în prezent în grija surorii sale de 20 de ani.

„Simt lipsa părinţilor, deşi vorbim la telefon frecvent. De mama mi-e dor să vorbim ca de la mamă la fiică. Acest lucru se întâmplă din ce în ce mai rar pentru că ne-am depărtat, nu mă mai simt confortabil să-i spun orice, relaţia noastră s-a răcit. Cu cei de aici vorbesc orice, ne ajutăm la teme, ne punem în valoare talentele”, a povestit eleva.

De cealaltă parte, Miruna, elevă în clasa a VIII-a, spune că plecarea tatălui ei îi permite să facă mai multe lucruri „nebuneşti”, specifice adolescenţei, lucruri pe care cel mai probabil tatăl său i le-ar restricţiona.

„Dacă ar fi aici probabil ar avea multă grijă de mine, pentru că sunt o fire mai liberă de fel. Ar trebui să-l consult şi să-i cer voie pentru a face ceva. Poate mi-ar interzice multe lucruri pe care îmi place să le fac”, declară Miruna.

2.000 de minori suceveni au ambii părinţi plecaţi peste hotare

Cifrele furnizate de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului evidenţiază dimensiunea acestui fenomen. În judeţ, părinţi din peste 6.000 de familii au plecat să-şi câştige pâinea peste hotare, lăsându-şi copiii în grija rudelor de până la gradul IV, a unor vecini sau a unor cunoştinţe. 2.000 dintre cei peste 9.000 de copiii rămaşi acasă au ambii părinţi peste hotare.

Potrivit lui Carmen Posmagiu, psiholog în cadrul Şcolii Nr. 3, „plecarea părinţilor are efecte negative asupra copiilor. Aceştia trăiesc sentimentul de vinovăţie şi abandon, iar în foarte multe cazuri, apar probleme legate de frecvenţa şi îndeplinirea activităţilor şcolare la copiii care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate”. Potrivit acesteia, pe lângă sprijinul şi suportul acordat, comunicarea este o altă nevoie de bază resimţită de copii în lipsa părinţilor.

La nivel emoţional, aceştia se percep lipsiţi de speranţă, fără nici un fel de susţinere şi încurajare în orice activitate de participare, fără susţinere în perioadele considerate a fi decisive pentru ei, retraşi şi cu tendinţe de izolare, lipsiţi de dorinţa de a comunica cu ceilalţi.

Proiectul „Creştem împreună” nu ar fi putut fi demarat fără sprijinul Primăriei Municipiului Suceava, al Direcţiei Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, al Inspectoratului Şcolar Judeţean Suceava şi al Şcolii Gimnaziale Nr. 3.