Printează articolul
Trimite e-mail
În vreme ce iarna începe să-şi arate colţii, cu temperaturi de aproximativ minus 15 grade Celsius, locatarii unui bloc din Suceava, pentru care căldura şi apa caldă sunt doar o amintire, aşteaptă cu disperare momentul în care caloriferele înţepenite de frig nu vor mai fi doar piese de decor.
„Ieri am şters pereţii cu clor, că mucegaiul se întinde rapid peste tot. Îmi cad pereţii cu totul de la mucegai. Cât poate încălzi un calorifer electric? Am copil mic, bolnav de inimă, i-am pregătit patul să stea când vine de la şcoală. Până vin eu la 10 seara stă în pat şi tremură de frig”, spune Mirela Sofian, o locatară a blocului de pe strada Bazelor nr.3, în care temperaturile din locuinţe le concurează pe cele de afară.
În plină iarnă, când totul e acoperit de zăpadă şi temperaturile din timpul nopţii, care au scăzut deja îngrijorător, se anunţă şi mai scăzute, zeci de suflete din fostul bloc de serviciu al Electromontaj stau în locuinţe fără a li se asigura pic de căldură.
„E frig frig, vai de capul nostru. Mai rău suntem decât câinii..., spune o bătrână, care coboară cu greu scările, pentru a merge la spital, la dializă.
Peste 100 de suflete chinuite, într-un bloc fantomă al comunismului
La baza cartierului Burdujeni, în mijlocul ruinelor fostelor societăţi din „Epoca de aur”, într-un bloc de garsoniere de 20 şi ceva de metri pătraţi fiecare, peste 100 de suflete chinuite se zbat să supravieţuiască condiţiilor mizere de trai din fostul imobil de locuinţe de serviciu.
Mulţi au venit şi au cumpărat aici locuinţe, alţii au rămas acolo chiar şi după ce nu au mai lucrat la Electromontaj şi au făcut eforturi să devină din chiriaşi, proprietari.
Holurile lungi, cu uşi pe ambele părţi, sunt populate cu fel de fel de dulapuri, de lemn, de fier sau chiar din cutii de carton suprapuse, care suplinesc lipsa de spaţiu din locuinţe. Papucii sunt lăsaţi la uşă, afară, pentru a nu se mai împiedica de ei şi prin casă.
Toaletele şi duşurile sunt la comun, dar cum apa caldă nu mai curge de ani de zile, iar cea rece le este tăiată când au mai mare nevoie de ea, chiar şi pe timp de caniculă, puţini sunt cei care mai îndrăznesc să calce pe acolo.
Care au putut, au sacrificat un colţişor din locuinţă pentru a face toaletă, pentru ca măcar copiii lor să aibă condiţii decente.
Toate aceste suflete chinuite, membrii a 30 de familii care locuiesc în blocul fantomă al comunismului, trăiesc acum la mila foştilor proprietari ai clădirii. Chiar de au acte în regulă, de proprietari, nu au drepturi nici măcar cât un chiriaş.
Căldura şi apa caldă, un lux de care nu au parte
Oamenii spun că au încercat în fel şi chip să se racordeze la reţelele de utilităţi ale oraşului, dar nu li se permite, încât sunt obligaţi să cumpere apă, energie electrică şi căldură, atunci când se furnizează, de la Electromontaj.
Până în urmă cu cinci ani, locatarii erau racordaţi la sistemul de termoficare al oraşului, dar apoi firma care gestionează blocul şi-a amenajat centrală proprie.
„Ei spun că centrala este a lor, dar în mod normal tot din banii noştri a fost pusă, pentru că au împărţit cheltuiala pe toţi locatarii. La plată ne-a intrat tot ca şi cheltuieli de întreţinere, pentru că asta scriu ei pe toate chitanţele”, a explicat Mirela Sofian, unul dintre locatari.
Până anul trecut caloriferele erau calde la program, câte 2 ore dimineaţa, la amiază şi seara, dar acum, din cauza unor datorii acumulate de cei care nu locuiesc acolo, caloriferele mai sunt bune doar ca obiecte de muzeu.
Caloriferele electrice sunt singura lor salvare, acum, în iarnă, dar oricând pot rămâne şi fără energie electrică, mai ales că aud ameninţarea asta din ce în ce mai des.
„Am 16 ani de când stau în bloc şi nu am avut vreodată vreo restanţă. Acum vor să vină să ne taie şi lumina, deşi avem achitat totul, integral”, spune Mirela Sofian, care a rugat o vecină ca, în caz de li se taie curentul, să vină să stea cu copilul ei, până vine ea de la serviciu, la 10 seara, să nu se sperie de întuneric.
„Dacă ne ia şi lumina, ne lasă fără nimic” spun locatarii disperaţi, care înclină să creadă că cineva vrea să-i vadă plecaţi de acolo.
În disperarea lor au apelat la autorităţi, de la primărie până la Prefectură, de la candidaţi la funcţii publice la cei care sunt deja în posturi cheie. Până acum, nu s-a rezolvat nimic, deşi au primit fel de fel de promisiuni.
„Noi nu vrem bani, ci să ne ajute să ne branşăm la lumină, la gaz, la apă, să nu mai depindem de Electromontaj, care spune că nu avem cum să ne racordăm, că nu ne dă voie să trecem cu utilităţile pe pământul lor. Vrem doar să putem trăi decent, să avem asigurat minimul necesar – apă, lumină şi căldură”, spune disperată mama a doi copii, care nu ştie ce să mai facă să le asigure căldura necesară, fără să crească cu mult facturile la curent electric.
De aceea, au împărţit puţinul spaţiu pe care îl au în două, cu un perete şi o uşă glisantă, încât copiii să stea în camera încălzită, iar părinţii în jumătatea fără căldură.
Pentru toţi cei peste 100 de locatari ai clădirii, apa caldă este doar o amintire din vremurile bune.
„Apă caldă nu este de când mă ştiu eu. Când eram mic cred că se mai dădea...”, spune Pauliuc Vlad, unul din tinerii locatari ai blocului de pe strada Bazelor, care, în mod ciudat, în evidenţele celor de la Electromontaj apare pe strada Bujorilor.
Crescătorie de mucegai
Constrînşi să plătească cheltuielile în sistem pauşal, după ce nici măcar apometrele pe care şi le-au montat nu le sunt luate în considerare, locatarilor blocului li se impută datoriile acumulate pentru garsonierele în care nu stă nimeni şi pentru cele din care locatarii şi-au „luat tălpăşiţa” fără să plătească.
Între timp, blocul rămas fără căldură cade pradă unui invadator periculos – mucegaiul.
Pete mari de umezeală se văd pe pereţii tuturor locuinţelor, iar odată cu ele se întinde, silenţios dar periculos, mucegaiul.
„Mucegaiul e în floare...Ei trebuiau să anunţe prostimea asta cu care se judecă de 14 ani măcar cu şase luni înainte că nu vom avea căldură în iarnă, să căutăm soluţii. Mai bine căutam să stăm undeva cu chirie, decât să stăm acum în frig, fără apă caldă şi posibil chiar fără curent”, spune amărâtă Lenuţa Ilie.
Veniţi de la Iaşi, reprezentanţii Electromontaj le-au cerut oamenilor să aleagă – ori stau în frig şi fără apă caldă toată iarna, ori plătesc consumul de căldură şi pentru locuinţele goale, pentru care, în mod normal, cheltuielile ar trebui suportate de proprietar.
Deşi am încercat să obţinem şi punctul de vedere al celor de la Electromontaj, accesul la şedinţă ne-a fost interzis, la fel cum ni s-a pus în vedere să părăsim rapid proprietatea întreprinderii.
Încercările ulterioare de a-i contacta la finele şedinţei au fost la fel de zadarnice, directorul venit de la Iaşi urcându-se în maşină şi demarând în forţă, pentru a evita orice discuţie.
Mai mult, ca şi cum li s-ar fi interzis să vorbească cu presa, nici oamenii ieşiţi de la şedinţă nu au mai vrut să spună nimic, temându-se de eventuale repercursiuni din partea celor care decid când să-i ţină în frig, când să le ia curentul sau chiar şi apa rece, adică singurele utilităţi de care mai au parte.
