Sântămaria Mare marchează trecerea de la vară la toamnă şi Ziua Marinei

Adormirea Maicii Domnului sau Sântămaria Mare, una dintre marile sărbători ale bisericii creştine, prăznuită în 15 august, marchează trecerea de la vară la toamnă şi totodată Ziua Marinei, Maica Domnului fiind ocrotitoarea marinarilor, explică părintele Constantin Stoica.

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului sau Sântămaria Mare este prăznuită de ortodocşi şi catolici în fiecare an, pe data de 15 august.

Ea este cunoscută în Apus sub numele de Înălţarea cu trupul la cer a Maicii Domnului. Este sărbătoarea în amintirea zilei în care Fecioara Maria şi-a dat obştescul sfârşit. Nu se ştie cu exactitate nici anul, nici ziua când "a adormit Sfânta Fecioară".

Despre adormirea Maicii Domnului nu avem informaţii în Sfintele Evanghelii, ci numai în tradiţia Bisericii. Aceasta este tratată în scrierile a patru părinţi orientali: Patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului şi Sfântul Ioan Damaschin. În scrierile lor se spune că Maica Domnului a fost înştiinţată printr-un înger de mutarea ei din această viaţă. Aceeaşi tradiţie spune că apostolii, aflaţi în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduşi pe nori pentru a fi prezenţi la acest eveniment. Prin pronia divină, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, sosind trei zile mai târziu. Întristat, a cerut să se deschidă mormântul, pentru a săruta mâinile Născătoarei de Dumnezeu, dar, intrând, l-a găsit gol. În timp, în cuvântările Părinţilor Bisericii, începe să se afirme cu mai multă putere credinţa că după adormirea sa, Fecioara Maria a fost inviată de Fiul Său şi luată cu trupul în Împărăţia Cerurilor.

Tradiţia mai spune că după ce şi-a săvârşit misiunea apostolică ce i-a fost încredinţată, şi anume să ducă credinţa în Muntele Athonului (Athos), Maica Domnului dorea să se mute la Fiul Său. Această cerere i-a fost îndeplinită, fiind astfel săvârşită şi dorinţa creştinilor ca trupul Maicii Domnului să nu fie supus putreziciunii şi să fie luat la cer, ca şi Iisus Hristos, Maica Domnului îi iubeşte atât de mult pe oameni, încât L-a convins pe Dumnezeu să transforme fuioarele, care se dau de Iordan, într-un mare năvod.

Tot din tradiţie aflăm că înainte de Marea Judecată, Maica Domnului va da cu năvodul de trei ori prin iad, sufletele de acolo putând să se prindă de el, şi astfel să se mântuiască de păcate. Se mai spune că dracii, ramaşi fără sufletele oamenilor, se vor mânca între ei până când nu va mai rămâne niciunul.

În 15 august este celebrată şi Ziua Marinei, deoarece Maica Domnului este ocrotitoarea marinarilor. La malul mării, dar şi în oraşele dunărene sunt organizate ample serbări.

În unele zone ale ţării, în dimineaţa acestei zile, femeile merg la biserica şi împart struguri, prune, faguri de miere şi merg în cimitir pentru a tămâia mormintele.

La ţară se obişnuieşte ca în această zi să fie angajaţi pândarii în vii şi se spune că se "leagă" ciocul păsărilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri. De asemenea, se oferă ofrandă din noua poamă. În părţile Moldovei, Sfânta Maria Mare este considerată "a morţilor" fiind pomeniţi toţi cei ce au numele pornind de la cel al Preacuratei şi doar la Sfânta Maria Mica (8 septembrie) sunt sărbătoriţi cei care poartă acest nume.

Sărbătoarea Sfintei Marii este şi ea un hotar, întrucât acum se adună ultimele plante de leac, putându-se afla cum va fi toamna ce se apropie.

La Sfânta Marie Mare se culeg flori şi se pun la icoana Preacuratei considerându-se că apoi sunt bune de leac.

Între cele două Marii (15 august - 8 septembrie) este timpul prielnic semănării grâului.

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului încheie un ciclu, redeschis de cea a Naşterii Maicii Domnului (8 septembrie). Dintr-o sămânţă, aparent moartă, se va naşte un nou spic de grâu plin cu boabe, pentru a adeveri că din moarte va fi înviere.

Biserica Ortodoxă cinsteşte această sărbătoare printr-un post de două săptămâni care, după cel al Paştilor şi al Crăciunului, este al treilea ca însemnătate.