Trenul de epocă, pregătit pentru a circula pe căile ferate din Suceava

Compartimente tapisate şi capitonate cu catifea roşie sau verde, furnir de trandafir şi nuc, sticlă de Murano şi cristale de Boemia. Cam asta vor putea vedea norocoşii care vor urca în trenul de epocă „Moldoviţa”, adus la Suceava zilele trecute pentru a circula pe traseul Cacica – Dărmăneşti – Putna, cu ocazia manifestărilor prilejuite de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, dar şi a programului „Pelerin în Bucovina”.

O simplă vizionare a celor cinci vagoane construite în perioada 1885-1893, care vor fi ataşate unei locomotive cu abur ceva mai tânără, de pe la 1900 şi ceva, este suficientă pentru a fascina ochiul şi pentru a lăsa vizitatorul impresionat pe viaţă. Iar când alături aşezi imaginea trenurilor actuale, nu poţi decât să ai nostalgii pentru vremuri cu parfum de romantism. Chiar şi vagonul clasa a III-a, cu bănci de lemn, construit probabil pentru oamenii cu un nivel de trai mai scăzut, are farmecul său. Şi oricum, nu se compară cu banchetele cu muşamaua tăiată din trenurile de astăzi.   

Locomotiva prezintă mici defecţiuni

Adus, la propriu, la Suceava la începutul acestei săptămâni, trenul de epocă a intrat imediat pe mâna ceferiştilor locali. Locomotiva a rămas în Depoul Iţcani, iar cele cinci vagoane au fost remorcate până în Grupa tehnică. În afara unei curăţenii exemplare, feroviarii au sarcina ca bijuteriile pe şine să fie funcţionale la ora şi ziua când vor pleca pe traseu.

La Depoul de la Iţcani, pe lângă locomotiva cu abur trebăluiau ieri după-amiază vreo trei-patru ceferişti. Mastodontul de oţel era „îmbălsămat” cu spumă, iar apoi salariaţii depoului ştergeau toate urmele de vaselină şi mizerie cu mare grijă. Dan Dumitrescu, adjunctul şefului Depoului Iţcani, a mărturisit că locomotiva cu abur va avea parte de un tratament adecvat şi de o pază pe măsură.

Între timp, ceferiştii au alte probleme pe cap. O pompă din angrenajul bătrânei locomotive este defectă, iar funcţionarea s-ar putea să dea ceva rateuri, aşa încât se ia în calcul inclusiv varianta ca trenul de epocă să fie împins cu o altă locomotivă, de generaţie mai nouă, iar locomotiva cu abur să fie doar ornamentală.

„Nu prea mai sunt meseriaşi pentru a interveni la această locomotivă, dar cred că ne vom descurca. Vom aduce foşti colegi care au ieşit la pensie şi care se mai pricep şi sper ca totul să fie în ordine până când trenul va pleca pe traseu”, a precizat Dan Dumitrescu.

Excursii ad-hoc în vagoanele de epocă

În Grupa tehnică, acolo unde trenurile sunt pregătite pentru a pleca într-o nouă cursă, pe lângă cele cinci vagoane de epocă era aceeaşi agitaţie. Geamurile sunt spălate pentru ca Bucovina să se vadă fără dungă, podelele sunt măturate cu mare grijă, iar din canapele se aspiră tot praful. Pe scurt, totul se pregăteşte pentru o cursă de gală. Iar muncitorii nu scapă ocazia de a vizita vagoanele într-o excursie ad-hoc ce s-ar putea dovedi unică în viaţă. Aflată întâmplător prin zonă, fiica unui ceferist profită şi ea de şansa care i s-a ivit şi nu-şi poate ascunde exclamaţiile de uimire. „Mobilierul este din lemn, culorile sunt frumoase. Nu prea seamănă cu trenurile din ziua de azi şi mi-ar fi plăcut să călătoresc cu aşa ceva”, a mărturisit fata.

Şi ceilalţi angajaţi de la Calea Ferată, chiar dacă au în spate zeci de ani de muncă în sistem, nu au mai avut prilejul să urce într-un astfel de tren. Aşa că, fiecare profită la maxim de prilej pentru o fotografie cu telefonul mobil şi pentru a vedea cât mai multe din ceea ce însemna un vagon acum mai bine de un secol.

„Iuţeala maximă”, 30 km/h

După ce traseul şi orarul vor fi bătute în cuie, trenul de epocă se va pune pe pufăit şi va străbate rând pe rând gările pline de propria istorie. Curioşii vor putea să le admire mai amănunţit chiar dacă prin unele gări locomotiva nu va opri deloc. Şi asta pentru că viteza de circulaţie, „iuţeala maximă” cum i se spunea pe vremuri, nu va fi prea mare. Cel puţin în cazul vagoanelor, viteza va fi limitată la 30 km/h, şi asta în ciuda faptului că din construcţie ar fi putut atinge şi 45 km/h. „Pentru siguranţă şi pentru a evita accidentele”, ne-a explicat un ceferist această limitare. Cel mai vechi dintre vagoane a ieşit pe poarta fabricii în 1885, iar cel mai „tânăr” în 1893. De-a lungul timpului au suferit mai multe reparaţii şi recondiţionări, iar după cum arată plăcuţele nituite pe vagoane, ultimele retuşuri datează de la începutul anilor 2000.

Vagonul salon, „bijuteria coroanei”

Cele cinci vagoane care vor fi ataşate locomotivei cu abur sunt diferite. Fără îndoială, „bijuteria coroanei” este vagonul salon. Fotoliile cu catifea verde, lambriurile frumos lucrate şi un mic băruleţ îţi dau senzaţia că te afli în celebrul Orient Expres. Va fi, cu siguranţă, cel mai vizitat vagon, deşi nici la clasa I lucrurile nu se prezintă rău. Ferestre cu sistem de închidere şi deschidere, oglinzi şi fotolii cu catifea roşie asigură confortul unei călătorii cum astăzi nu întâlneşti.

Trenul mai cuprinde un vagon de clasa a II-a, unul de clasa a III-a, cel cu băncile de lemn, dar şi un vagon poştă. Tot ceea ce mai rămâne de spus este doar: „Poftiţi în vagoane”.