Toţi cei zece copii, adunaţi în jurul sicriului tatălui lor

S-a întors tata acasă, de la serviciu. Între patru scânduri. Mai toată suflarea satului Gura Solcii s-a adunat aseară, la casa de adunare a penticostalilor din localitate.

“Ridică-te, tată. Hai acasă!”

În jurul orei 20:45, microbuzul în care se afla trupul neînsufleţit al lui Teodor Pribagu (56 de ani), unul dintre cei doi muncitori morţi din cauza arsurilor grave suferite în urma exploziei de la fabrica de cauciucuri din satul Slobozia, comuna Grăniceşti, a intrat pe uliţa casei acestuia.

I-au ieşit în cale soţia şi toţi cei zece copii ai săi, de la cel mare, în vârstă de 29 de ani, până la cel mai mic, de cinci ani şi jumătate.

Casa de adunare e la 15-20 de metri de modesta locuinţă a familiei Pribagu. Din curtea casei de adunare, se auzea un cor de femei intonând cântări din cărţile de rugăciune. Din camera în care fusese depus sicriul cu trupul neînsufleţit al lui Teodor Pribagu se auzeau strigăte de jale şi durere. “Ridică-te, tată. Hai acasă!”, se distingea vocea puternică a fiului cel mare, Simon Pribagu.

Cel mai mic dintre fiii răposatului stătea la căpătâiul tatălui său şi cu o batistă îşi ştergea faţa de copil plină de lacrimi.

I s-a făcut rău la un moment dat, iar fratele cel mare l-a luat în braţe şi l-a scos afară la aer.

„Muncea din greu, zi şi noapte. El rămâne un exemplu în sat, ca un om onest, cinstit”

Am văzut, ieri, oameni în toată firea plângând ca nişte copii. Nu erau rude, vecini, ci doar consăteni cu familia răposatului.

E greu însă să fii imun la durerea fără margini a soţiei şi a celor zece copii ai lui Teodor Pribagu.

“Tatăl muncea din greu, zi şi noapte. El rămâne un exemplu în sat, ca un om onest, cinstit, căruia nu i-a plăcut decât să muncească şi din ce câştiga el în mod cinstit, din aia trăia şi familia sa”, mărturisea ieri pastorul Daniel Cozachievici, care este şi profesor de religie şi limba română la şcoala din sat.

Şi viceprimarul comunei, Constantin Gutău, a venit aseară să-şi prezinte condoleanţele familiei Pribagu, mărturisind că autorităţile locale vor încerca să ajute pe cât posibil familia îndoliată.

“Situaţia este destul de complicată şi dificilă având în vedere că era singurul om care aducea bani în casă. O să-i sprijinim cu ce putem”, a declarat viceprimarul.

“Nu-mi pot imagina ce o să ne facem pe viitor fără el. Tata era sprijinul familiei, stâlpul”

Trei dintre copiii lui Teodor Pribagu erau în străinătate, la mii de kilometri distanţă de casă, când s-a întâmplat cumplitul eveniment, în urma căruia tatăl lor şi alţi doi colegi de muncă ai acestuia au ajuns în stare gravă la spital.

Simon Pribagu, cel mai mare dintre copiii familiei Pribagu, a venit din Portugalia imediat după ce a aflat cumplita veste şi a stat lângă tatăl său până duminică seară, în jurul orei 21:30, când acesta şi-a dat ultima suflare în Spitalul Clinic de Urgenţă, Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri din Bucureşti.

A plecat din ţară, în 2002, cu gândul de a câştiga o pâine şi de a-şi ajuta familia.

“Tata era sprijinul familiei, stâlpul. O să ne fie foarte greu pentru că, deşi eu am deja familie, mai sunt încă şapte fraţi acasă. Nu-mi pot imagina ce o să ne facem pe viitor fără el. Am 29 de ani, dar mă bazam cel mai mult pe el, orice problemă aveam, îl sunam pe el”, mărturiseşte Simon Pribagu.    

“Muncitorii nu aveau echipament de protecţie. Lucrau cu hainele de acasă”

Fiul cel mare al lui Teodor Pribagu e de părere că moartea tatălui nu trebuie să rămână nepedepsită.

“Consider că ar trebui tras la răspundere domnul Nelu, patronul de la fabrică, din cauză că muncitorii nu aveau echipament de protecţie. Trebuiau să aibă măcar un echipament antiinflamatoriu, ei lucrau cu hainele de acasă… Dacă mirosul ăla intră zi de zi în haine, cum să nu ia foc? Dacă aveau un echipament de protecţie, amândoi erau în viaţă”, completează fiul cel mare al răposatului, mărturisind că tatăl său a mai suferit două accidente în fabrică, unul la mână, altul la picior, care însă nu au fost declarate.

Simon Pribagu e revoltat de faptul că patronul societăţii la care lucra tatăl său, susţine tânărul, nu le-a dat nici măcar un telefon, nici nu a venit să le transmită condoleanţe.

“A plătit transportul sicriului de la Bucureşti la Suceava şi ne-a dat 30 de milioane de lei vechi pentru înmormântare”, e mâhnit tânărul în vârstă de 29 de ani.

Durere şi jale, ieri seară, şi la Ţibeni

Durere şi jale, ieri seară, şi la Ţibeni, acolo unde a fost adus acasă şi trupul neînsufleţit al celuilalt muncitor decedat în urma exploziei de joia trecută, de la fabrica de reşapat cauciucuri.

Gheorghe Cristinel Prodan (23 de ani) a murit luni dimineaţă, în jurul orei 9:00, la acelaşi spital din Bucureşti.

Starea celui de-al treilea rănit în explozie, Daniel Andrei Şalgău, de 33 de ani, din Milişăuţi, care a suferit arsuri pe 12% din suprafaţa corpului, este stabilă, tânărul fiind în afara oricărui pericol.

Dosarul accidentului colectiv de muncă de la fabrica din Slobozia a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, iar anchetatorii aşteaptă concluziile reprezentanţilor de la Inspecţia Muncii pentru a vedea împrejurările în care a avut loc explozia, precum şi dacă poate fi tras cineva la răspundere pentru ceea ce s-a întâmplat.

Deflagraţia care a provocat moartea celor doi muncitori şi rănirea celui de-al treilea s-a produs joi, 9 iunie a.c., în jurul orei 7.00, în incinta SC Supermag Imperial SRL Câmpulung Moldovenesc, punct de lucru localitatea Slobozia, când mai mulţi mecanici încercau să schimbe un rulment de la un motor. Din câte se pare, nenorocirea a plecat de la o scânteie apărută în urma unor acţiuni mecanice, gen lovire fier pe fier.

„În acea hală este pudră fină care rezultă din tocarea cauciucurilor. Probabil că, de la o scânteie, această pudră extrem de inflamabilă s-a aprins instantaneu şi a făcut un fel de explozie, pulverizând pulberea aprinsă către persoanele aflate în apropiere”, explica în ziua tragediei Bogdan Chifan, directorul tehnic al SC Supermag Imperial SRL.

Încadrarea juridică a fost schimbată în ucidere din culpă în formă agravantă.