Sacrificarea tradițională a unui porc la Muzeul Satului Bucovinean a avut parte de o promovare intensă, ca una dintre atracțiile programului „Crăciun în Bucovina”. Sâmbătă dimineață, printre căsuțele de secol XVIII și XIX de la muzeu, erau spectatorii înfrigurați, ziariștii, directorul Complexului Muzeal, Emil Ursu, și șefa secției Etnografie, Violeta Enea.
Porcul a fost adus asomat, gata pregătit pentru pârlire și tranșare. După aproximativ jumătate de oră, animalul a fost acoperit cu paie cărora li s-a dat foc. Ritualul tradițional a fost respectat cu strictețe, singurele concesii făcute vremurilor prezente fiind asomarea și examenul trichineloscopic al cărnii.
Flutur: „Sunt foarte multe lucruri care țin de identitatea acestui neam și nu trebuie să ne fie rușine cu ele”
Pentru prima tăietură din porcul jertfit în scop turistic și didactic i s-a înmânat cuțitul președintelui Consiliului Județean, Gheorghe Flutur, care a venit la muzeu împreună cu consilierul său, Niculai Barbă. Flutur a gustat din șoric și și-a amintit de copilărie, când mânca șoric de pe coada și picioarele porcului, „cel mai dulce și mai fraged”. Gheorghe Flutur a arătat importanța păstrării tradiției și ritualurilor străvechi și promovarea lor la Muzeul Satului, îndeosebi pentru copii și pentru cei crescuți în orașe, care nu au altfel ocazia să le vadă. „Sunt foarte multe lucruri care țin de identitatea acestui neam și nu trebuie să ne fie rușine cu ele. Am vrut să le arătăm și altora, este tradiția noastră, nu un obicei primitiv și barbar, cum au spus unii”, a spus Flutur. Președintele Consiliului Județean a petrecut circa 20 de minute cu cei prezenți la muzeu, iar spectatorii hotărâți să înfrunte frigul au rămas până după-amiază să se bucure și de celelalte etape ale tăierii porcului de Ignat – mâncatul șoricului și „pomana porcului”.
„Aspectul practic, material, utilitar primează în viața țăranului”
Șefa secției Etnografie a Muzeului Bucovinei, Violeta Enea, ne-a declarat că sacrificarea porcului de Ignat are rădăcini foarte vechi, o sărbătoare la care aspectele filozofice și magice se împletesc cu cele pragmatice, legate de asigurarea hranei până în primăvară în gospodăriile țărănești.
„Este o perioadă propice pentru practicile, pentru ritualurile despre care se crede că pot influența soarta omului, pentru a aplica obiceiul pământului, a ceea ce spun bătrânii că trebuie să facem pentru a avea sănătate și belșug, pentru ca familia și animalele să fie sănătoase și rodul pământului să fie cel așteptat. Tăierea porcului de Ignat are și o semnificație a jertfei, dar și o parte practică pentru că vorbim despre un animal crescut în gospodărie, care se taie în perioada de iarnă și asigură hrana până în primăvară. Este o sărbătoare veche, cu ritual precreștin și practici care ulterior s-au suprapus peste credința religioasă. Se spune că cel care taie porcul nu trebuie să scrâșnească din dinți, când sacrifică animalul, ca să nu fie carnea tare. Pârlitul are o explicație filozofică, a purificării prin foc, dar trebuie văzut și aspectul practic, material, utilitar, care primează în viața țăranului. Sunt zone unde nu se pârlește porcul, ci se jupoaie, iar pielea se vinde sau se folosește la confecționat opinci. Din copite se făceau nasturi, iar din părul de porc se făceau bidinele sau se îmbiba în sângele porcului proaspăt tăiat și se păstra pentru vrăji, pentru practici magice. Noi am dorit să subliniem astăzi aici partea de ritualuri, de superstiții și mai puțin aspectul practic, al pregătitului cârnaților în muzeu”, a spus Violeta Enea.
