Dezinteresul unora dintre medicii Spitalului Suceava transformă pacienţii în clienţi ai farmaciilor din zonă

Subiectul medicamentelor şi materialelor sanitare din Spitalul Judeţean de Urgenţă a revenit în actualitate, după ce tot mai mulţi bolnavi internaţi s-au plâns că sunt nevoiţi să facă naveta zilnic, la farmaciile din apropiere, pentru a-şi procura, pe propria cheltuială, tratamentul de care au nevoie pentru a se vindeca. În timp ce pacienţii spun că totul se cumpără, de la o simplă bucată de tifon până la medicamente rare şi scumpe, care ar trebui asigurate gratuit, în spital, responsabilii unităţii admit existenţa unor lipsuri, însă spun că acestea sunt minore şi create în cea mai mare parte de dezinteresul doctorilor care îi tratează.

„Am cumpărat de la farmacie, pentru o rudă internată la Neurologie, medicamente de 2.500 de lei. Cât timp a stat în această secţie i s-a făcut tratament doar cu medicamentele personale. Nu le-am putut deconta la casieria spitalului, deşi ştiam că, legal, avem acest drept, fiindcă nu aveam o reţetă de la medic, parafată. Le-am achiziţionat în baza unui bileţel, scris pe o bucată obişnuită de hârtie, de asistenta de serviciu”, spune o aparţinătoare.

„Stau de trei zile la Medicală şi în tot acest timp mi-am cumpărat singură aproape tot. Nu au nici măcar branule”, se plânge o bolnavă.

„Dacă nu ai bani, nu te tratezi. M-am săturat să plătesc pentru comprese sterile sau antibiotice”, spune un alt pacient, de la Chirurgie.

„Majoritatea bolnavilor se duc direct la farmacia Dona, de la poarta Spitalului”

La rândul lor, farmaciştii din zonă confirmă că au clienţi din rândul pacienţilor internaţi la Spitalul Judeţean de Urgenţă, iar unii dintre ei nu se feresc să recunoască că datorită acestora îşi rotunjesc simţitor veniturile.

„Majoritatea bolnavilor se duc direct la farmacia Dona, de la poarta Spitalului. De când au deschis ei, veniturile noastre au scăzut cu 40-50%. Este mai la îndemână, dar cred că există şi o anumită colaborare, fiindcă unii bolnavi au bileţele de la personalul sanitar, cu produsele pe care trebuie să şi le cumpere, şi pe care este specificat şi numele acestei farmacii. Spun asta, deoarece sunt pacienţi care nu găsesc acolo ce au nevoie şi ajung la noi. Oricum, avem încă destui bolnavi de la spital, care, cel mai des, cumpără vitamine injectabile, ser fiziologic, glucoză perfuzabilă, antibiotice, vată, feşe, perfuzoare, branule”, spune o farmacistă.

„Ne cer medicamente pentru toate afecţiunile posibile. În general, mai ales pe cele foarte scumpe, le achiziţionează pentru o perioadă scurtă de timp, de maxim două-trei zile, probabil până la externare, dar şi fiindcă nici nu au de unde”, spune o altă farmacistă.

„Nu consultă listele cu stocurile existente, pentru a vedea ce alternative la tratament au”

În replică, responsabilii de la Spitalul Suceava, prin vocea dr. Mihai Creţeanu, preşedintele Comisiei medicamentului din unitate, nu neagă existenţa fenomenului, dar susţin că lipsurile sunt cauzate nu doar de finanţarea insuficientă, ci şi de dezinteresul doctorilor, care nu se implică atunci când vine vorba să asigure tratamentele bolnavilor.

Creţeanu a explicat că medicii şefi de secţie au obligaţia să transmită lunar, până în data de 15 ale fiecărei luni, un necesar de medicamente şi materiale sanitare, care să se încadreze în bugetul alocat, dar majoritatea nu fac acest lucru.

În plus, medicii nu consultă listele cu stocurile existente, pentru a vedea ce alternative la tratament au atunci când la farmacie nu se găseşte un anumit produs, apreciind că, dacă le-ar fi analizat, doctorii ar fi constatat în 90% din cazuri că au înlocuitori la produsele lipsă.

Pe de altă parte, potrivit dr. Creţeanu, lipsurile de medicamente „care ar putea pune în pericol evoluţia bună a pacientului” sunt cauzate de cele mai multe ori şi de neimplicarea personalului medical în supravegherea scrierii condicii sau a eliberării medicamentelor şi materialelor sanitare de la farmacie.

Până în 4.500 de oameni, trataţi cu un buget calculat pentru 2.800 de bolnavi

„Sunt multe lipsuri care ţin de inerţia personalului sanitar. De exemplu, asistenta-şefă ia o sută de perfuzoare pe aparatul de urgenţă, le dă bolnavilor internaţi câte au nevoie pentru o zi sau două, iar restul le încuie. După-amiază ea pleacă acasă, dar între timp vin pacienţi în stare gravă, iar asistenta de serviciu nu are perfuzoare la dispoziţie. Atunci, aparţinătorul, care şi aşa e îngrozit de starea pacientului, întreabă ce poate face, iar asistenta îi scrie ce să cumpere. Ar trebui ca asistenta-şefă să lase câteva perfuzoare în plus sau ca asistenta de serviciu să-i solicite medicului din secţie să scrie o nouă condică, până la opt seara se poate face acest lucru”, mai spune Mihai Creţeanu.

Medicul afirmă că, la această oră, Spitalul Suceava are medicamente din toate grupele terapeutice, administraţia făcând eforturi serioase pentru a asigura terapia bolnavilor în condiţiile în care bugetul este unul de austeritate, de 400-500 de mii de lei pe lună. Potrivit dr. Creţeanu, aceşti bani ar trebui să fie suficienţi pentru cei 2.800 de bolnavi care pot fi internaţi lunar, conform contractului încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate, însă nu şi pentru cei 4.000-4.500 de pacienţi care ajung să fie trataţi într-o lună în această unitate sanitară. În condiţiile în care numărul de bolnavi este cu o treime mai mare, administraţia se vede nevoită să renunţe la a achiziţiona sau să comande mai puţine medicamente care, prin lipsa lor, nu pun în pericol buna evoluţie sau viaţa pacienţilor. În această categorie intră, de exemplu, vitaminele sau produsele care scad febra, de gen aspirină sau paracetamol.

„Din spital nu a lipsit niciodată medicaţia de urgenţă, nici la UPU şi nici în secţii”

„Costă foarte puţin şi ar fi normal să se găsească. Situaţia este mai mult sau mai puţin penibilă pentru noi, deoarece trebuie să alegem între un tratament care să asigure ieşirea din situaţia critică şi un tratament pe care am dori sau ar trebui să-l dăm, având toate medicamentele la dispoziţie. Pe de altă parte, însă, majoritatea bolnavilor care se internează în spital, agravaţi de boli cronice, au medicaţie scrisă uneori şi pe trei luni, de către medicul de familie. Normal ar fi ca aceşti pacienţi să vină la spital cu cel puţin o parte din tratament, astfel încât medicamentele să ajungă în primul rând pentru bolnavii nou diagnosticaţi. Astfel, pacienţii ar susţine într-un fel neplăcuta situaţie economică, generală în toată ţara. Oricum, noi putem dovedi cu acte că, din spital, nu a lipsit niciodată medicaţia de urgenţă, nici la UPU şi nici în secţii”, a punctat dr. Mihai Creţeanu.

El a dezaprobat practica personalului sanitar de a utiliza simple bucăţele de hârtie pe post de prescripţie medicală, subliniind că un regulament de ordine interioară le interzice medicilor şi asistentelor să facă aşa ceva, tocmai pentru a le da posibilitatea pacienţilor de a beneficia de dreptul pe care îl au prin lege, de a-şi deconta eventualele medicamente şi materiale sanitare cumpărate pe perioada internării.

„Direcţia spitalului a transmis către secţii că se interzice asistentelor de a da orice fel de recomandare de cumpărare de medicamente. Pacienţii nu trebuie să cumpere dacă nu au o prescripţie de la medic, scrisă măcar pe vechile tipuri de formulare. Chiar dacă sunt produse care pot fi eliberate fără prescripţie, nu este demn pentru un medic să-i spună pacientului <du-te şi ia-ţi vitamine>, trebuie să-i scrie o reţetă. În plus, aici intervine şi responsabilitatea actului medical. În afară de asta, la fiecare sfârşit de săptămână, medicul-şef de secţie trebuie să informeze conducerea cu privire la pacienţii care au trebuit să-şi cumpere tratamentul. Dacă a fost vorba de medicamente de urgenţă, conform legii, pacientul îşi poate recupera banii. Medicilor li s-a spus ce au de făcut şi nu trebuie să fie mai înduioşaţi de starea economică a spitalului, mai puţin bună, decât de actul medical, care trebuie să aibă şi o anumită ţinută. Nici eu şi nici conducerea spitalului nu dorim aşa ceva. Dacă respectăm nişte regulamente de ordine interioară vom fi întotdeauna puşi la adăpost de nişte discuţii neprincipiale, nu vom fi împroşcaţi cu noroi”, a conchis dr. Mihai Creţeanu.