S-au născut cu afecțiuni neurologice și locomotorii, care le-au transformat copilăria în coșmar. Este povestea a doi frățiori din Rădășeni, Ana Maria și Ionuț Pascal, pentru care spitalul este ca a doua casă.
Fetița are trei anișori, părul blond, bucălat și un zâmbet care te cucerește de la prima vedere. N-ai zice că are probleme de sănătate. Din păcate, fetița merge cu dificultate, doar pe vârful degetelor, și are piciorușul drept mai scurt decât stângul. A suferit mai multe operații, iar la sfârșitul lunii iulie este programată pentru o nouă intervenție chirurgicală, la o clinică din Târgu Mureș. Ana Maria vorbește foarte puțin, având și probleme neurologice.
Un miracol că pot să stea în picioare
Primul copil al familiei Pascal, Ionuț Constantin, are șase ani, și la fel ca și sora lui se deplasează cu dificultate, în ciuda eforturilor făcute de medicii din mai multe clinici din țară de a-l pune pe picioare. De fapt, din ce ne-a povestit mama micuților, Maria Angela Pascal, „este un miracol faptul că cei doi copii pot să stea în picioare, că pot să meargă cu dificultate. Până anul trecut amândoi se târau pe jos. Băiatul mi-a mers 5 ani în patru labe. Astfel, i s-au modificat și mâinile. Nu poate să țină bine un creion în mână sau să coloreze. După operațiile făcute la Târgu Mureș, copiii mei au început să stea în picioare, să facă câțiva pași, doar că nu este suficient”.
Bunica și mama băiețelului ne-au povestit că Ionuț s-a născut la 7 luni, având doar 1,300 kg, după o sarcină cu probleme. Chiar dacă la naștere, spune mama copilului, nu i s-a spus că bebelușul are handicap neurologic sever și cu probleme, la fel de grave, de locomoție, a descoperit singură, după câteva luni.
„Mi-am lăsat băiețelul acasă, cu soacra mea, și am plecat să muncesc în străinătate pentru bani. Am stat cu copilul unei românce, care mă plătea cu 150 de euro pe lună. Când Ionuț avea 7-8 luni, m-am întors acasă și mi-am dat seama că ceva nu este în regulă cu copilul meu”, ne-a spus mama lui Ionuț.
Agitat, agresiv, neînțeles
Bunica celor doi copii „fără copilărie” își amintește că a fost foarte greu să-l crească pe Ionuț, care era mereu agitat, agresiv, făcea des crize, se trântea pe jos, se lovea, plângea din orice. Dacă acum reușește să vorbească cât de cât, repetând obsesiv câteva cuvinte pe care el le-a reținut de-a lungul anilor, ceva legat de o bicicletă stricată, despre „Nucu”, unchiul său, sau despre un cal și o sabie, familia ne-a spus că până anul trecut băiatului i-a fost mult mai rău.
Și acum merge legănându-se, se enervează că nu poate vorbi corect și nu poate fi înțeles de cei din jur, țipă, plânge, se trântește pe jos pentru a atrage atenția. Mama copilului ne-a mai povestit că încearcă să-i facă toate poftele, în funcție de posibilități, și îl păzește de răceală și febră.
„Dacă are febră, este foarte rău pentru el. Face crize și ne sperie pe toți. Sunt foarte atentă să le dau tratamentul permanent, de trei ori pe zi, dar tot fac crize”, este de părere cea care nu-i pierde o clipă din ochi, mama Maria.
Nu știa că are RH negativ
Chiar dacă îl aveau pe Ionuț bolnav, părinții lui s-au gândit să îi facă un frățior sau o surioară. Femeia nu știa că are RH negativ și că ar putea da naștere unui copil bolnav. Din păcate, așa s-a întâmplat. După o sarcină fără probleme, femeia a născut un copil „plurimalformat”. Fetița are parapareză spastică predominant dreaptă, retard psihic și de limbaj mediu, crize de afect.
„Chiar de la început am văzut că medicii îi dau medicamente la fel ca și lui Ionuț. Mi-am dat seama că este bolnavă. Avea și un picioruș mai scurt. M-au trimis să fac niște analize și mi-au spus că am RH negativ. Era prea târziu. Copiii mei erau deja bolnavi”, își amintește mama copiilor. La fel ca și frățiorul ei, Ana Maria este agitată în prezența oamenilor străini. Fetița se liniștește doar în brațele mamei sale. Cu toate că a evoluat mai bine decât fratele ei, totuși, la trei ani, fetița gândește ca un copil de 1 an.
Ea este programată pentru o nouă intervenție chirurgicală la piciorul drept, la sfârșitul lunii iulie.
Viața, o povară
Maria Pascal are 29 de ani, doi copii bolnavi și se confruntă cu lipsa banilor pentru tratarea acestora. Micuții au nevoie de alte operații și de multă recuperare medicală. Cei doi copii trebuiau duși înainte de Paște la Clinica de Neuropsihiatrie Pediatrică Tg. Mureș, pentru o nouă serie de intervenții chirurgicale, dar lipsa banilor i-a ținut departe. Mama copiilor a făcut o reprogramare pentru sfârșitul lunii iulie, când trebuie să meargă de urgență la clinica din Tg. Mureș cu cei doi copii bolnavi. După operații, copiii au nevoie de kinetoterapie și de multe ședințe de recuperare.
„Am fost cu copilașii doar de două ori la Oradea – 1 Mai, la o clinică de recuperare, dar le-a ajutat. Copiii s-au simțit mult mai bine. Doar că din lipsa banilor nu ne-am mai permis să mergem”, ne-a mai povestit mama copiilor.
Ea locuiește împreună cu soacra ei, într-o căsuță mică, dar foarte îngrijită. Tatăl copiilor este plecat în Italia să-și caute un loc de muncă. Din păcate, a lucrat o perioadă foarte scurtă. Acum este fără slujbă și și-a anunțat familia că se întoarce în țară. Veniturile acestei familii sunt formate din pensiile de handicap ale copiilor și alocațiile suplimentare.
Ajutați-i voi, toți, cei care le înțelegeți durerea!
Nici unul dintre copii nu este acceptat în învățământul normal, pentru că, spun educatoarele, sunt prea agitați și-i deranjează pe ceilalți copii. Cei doi copii sunt în evidențele Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava. Comisia din cadrul Protecției Copilului le-a acordat ambilor copii gradul de handicap grav.
Orice ajutor este binevenit, orice încurajare, orice sfat este o binefacere pentru acești copii, pentru această familie, care nu vrea decât binele copiilor lor. Nu pot să își ajute copiii singuri. Ajutați-i voi, toți, cei care le înțelegeți durerea! Numărul de telefon al Mariei Pascal, mama copiilor, este 0755 436 826.
Ce face statul pentru acești copii?
Directorul adjunct al Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, Niculina Doina Daneliuc, cunoaște cazul familiei Pascal și ne-a declarat că „mama copiilor are dreptul să fie angajată ca însoțitor de către Primărie, cu carte de muncă, pentru un copil, iar pentru celălalt primește indemnizația de handicap, care se ridică la nivelul salariului minim pe economie. Noi am informat-o cu privire la serviciile oferite prin centrele de recuperare din municipiul Suceava, însă distanța nu îi poate permite să se deplaseze cu copiii în fiecare zi la recuperare. Deși nu a făcut o cerere în acest sens, cazul se află în evidența echipe mobile de la Fălticeni, înființată prin noul proiect „Transfer Competențe, Formare Abilități” – extindere echipă mobilă”. Chiar începând de ieri, echipa mobilă de la Fălticeni a mers la familia Pascal, pentru a face o evaluare inițială și pentru a stabili, împreună cu părinții, un program de recuperare pentru cei doi copii bolnavi.
