O femeie din comuna Frumosu, satul Dragoșa, Ana Checheriță, împlinește astăzi, 3 decembrie, 100 de ani. Perfect lucidă, cu simțul umorului și cu înțelepciunea anilor pe care i-a adunat vreme de un secol, femeia ne-a primit în casa ei pentru a depăna amintiri.
Chipul bătrânei nu-i trădează vârsta. Este senin, iar ochii ei albaștri te cercetează cu bunătate. Se bucură când cineva îi trece pragul și are cu cine să mai schimbe o vorbă. Femeia ne-a spus să secretul longevității este viața cumpătată, rugăciunea și munca.
Părăsită de soț, cu opt copii
Ana Checheriță a trecut prin cele două Războaie Mondiale, perioade de foamete, de secetă și inundații. Cea mai mare parte a vieții a fost brăzdată de greutăți. A făcut doar câteva zile de școală, din cauza războiului, dar a învățat mai târziu să citească din cărțile de rugăciuni.
S-a căsătorit la vârsta de 20 de ani cu Traian Checheriță și în câțiva ani casa lor „a rodit” cu 13 copii. Cinci dintre aceștia au murit când erau foarte mici, din cauza bolilor care făceau prăpăd în timpul războiului și al foametei.
Din păcate, pe când cea mai mică copilă, Floarea, astăzi în vârstă de 56 de ani, avea doar câteva luni de viață, Traian Checheriță a plecat de-acasă, lăsându-și soția cu opt guri de hrănit. Bărbatul și-a refăcut viața alături de o altă femeie. Toată povara gospodăriei și a celor opt suflete a revenit în grija mamei.
Se hrănea cu apă și resturi de alimente
Pentru că mereu a fost o femeie credincioasă și optimistă, nu s-a speriat de faptul că a rămas singură cu cei opt copii. Și-a asumat această sarcină, de a fi și tată și mamă, și și-a dus rolul de părinte până la capăt. Nu i-a fost ușor. A muncit cât pentru doi.
La 43 de ani încă putea să-și refacă viața, doar că dorința ei a fost să-și crească copiii bine și să le asigure un viitor.
„Îmi aduc aminte că făceam câte o mămăligă mare, o puneam pe masă și pe lângă ea ceva de-ale gurii: brânză, lapte, ce aveam pe acasă. O cofă cu apă era nelipsită de pe masă. Lăsam copiii să mănânce și eu mă duceam la treabă, afară. Când mă întorceam, dacă mai era ceva pe masă, resturi, cum se zice, de la ei, mai apucam să mănânc, dacă nu, mai sorbeam o gură de apă și iar la treabă. Așa a fost atunci, dar am avut copii buni, nu mă plâng. Nu mi-au făcut probleme”, ne-a povestit cu mândrie femeia de 100 de ani.
Și-a îngropat patru frați și șase copii
Fără să încurce datele de naștere ale copiilor și numele acestora, Ana Checheriță ne-a spus că cea mai mare fiică a ei are 76 de ani, și o cheamă Genoveva, iar cea mai mică fiică, care are grijă de mai mulți ani de ea, este Floarea, în vârstă de 56 de ani. Femeia este mândră că „am 80 după mine, din sângele meu …”. Într-adevăr, pe lângă copiii ei, bătrâna se bucură de 39 de nepoți, 38 de strănepoți, 4 stră-strănepoți, ceea ce nu este puțin lucru.
Ana Checheriță a participat la înmormântarea fraților ei mai mici, trei surori și un frate, dar și a șase copii ai săi, dintre care un fiu în vârstă de 43 de ani.
„Necazurile nu sunt la fel, dar ele vin… de la Dumnezeu. Dacă te rogi, trec mai ușor”, ne-a pus bătrâna. Ea își amintește că toată viața s-a rugat și pentru alții, străini de familie, când auzea că au un necaz. Apoi, se bucura când afla că respectivul om trecuse de necaz. „Dumnezeu mă răsplătea. Nici nu știu de unde îmi trimitea pe cineva să mă ajute. Dacă azi nu avem nimic de mâncare, de îmbrăcat pentru copii, mă rugam lui Dumnezeu și totdeauna se ivea cineva să-mi bată la ușă și să-mi aducă o bucată de pâine. Așa mi-am crescut copiii”, este de părere femeia.
Se vindeca cu apă și aer de munte, în loc de medicamente
Astăzi, la venerabila vârstă de 100 de ani, nimic nu o mai sperie pe Ana. Îl roagă pe Dumnezeu să îi dea o moarte ușoară. Să nu se chinuiască. De fapt, femeia nu a prea luat medicamente la viața ei. Se vindeca cu aerul curat, pe care îl respira de dimineață până seara la munca câmpului, și cu apă curată de izvor, cu care își potolea setea. În 1969 a fost operată de tiroidă, după care nu a mai dat pe la doctori. Din tinerețe o dor „toate oasele”, cum spune ea, dar s-a învățat cu reumatismul. Nu spera să ajungă la 100 de ani, așa cum nu spera cu ani în urmă să-și vadă toți copiii căsătoriți, la casele lor, cu nepoți și strănepoți.
„Așa a vrut Dumnezeu. Dacă mi-o mai da zile, n-oi zice nu”, ne spune cu umor și blândețe Ana, o femeie care îți umple sufletul de bucurie atunci când îi ești în preajmă. Nu i-a plăcut bârfa, dușmănia. N-a fost certată cu nimeni.
1.000 de lei și diplomă de onoare
În ultimii ani, bucuria de dimineață a femeii este o ceașcă cu cafea, pe care o bea foarte dulce. O mai supără vederea, dar refuză să-și pună ochelari. Pe cei mai mulți copii, nepoți care-i trec pragul, îi recunoaște după voce. Pe toți îi iubește la fel, pentru că sunt sânge din sângele ei. Sâmbăta trecută, în jur de 50 de persoane, rude, dar și oficialități locale, au sărbătorit-o pe Ana Checheriță.
Consiliul local al Primăriei Frumosu i-a acordat femeii, la împlinirea venerabilei vârste de 100 de ani, o diplomă de onoare și un premiu în valoare de 1.000 de lei.
Viceprimarul comunei Frumosu, Constantin Checheriță, are numai cuvinte de laudă la adresa acestei femei, care, în copilărie, pentru că erau vecini, a avut grijă de el, când părinții lui erau plecați la munca câmpului.
„Îmi aduc aminte că tanti Ana cosea foarte frumos cămăși naționale, împletea zeci de ciorapi și mănuși din lână pentru copiii ei, dar și pentru străini. Talentul ei de povestitor, farmecul cu care ne spunea povești seara, vorba și chipul ei blând vor fi pentru cei care au cunoscut-o o adevărată icoană”, ne-a mai spus viceprimarul din Frumosu.
