Printre zecile de mii de familii de suceveni care au trăit cu sufletul la gură în ultima săptămână, îngrozite de potopul ce înghițea de la o zi la alta județul, s-au numărat și cele ale sutelor de pompieri și jandarmi trimiși în mijlocul puhoaielor, în sprijinul sinistraților.
Mulți dintre tinerii în uniforme care au primit ordin să salveze vieți din calea puhoaielor erau la prima intervenție de acest gen. Erau încrezători, totuși, pentru că aveau lângă ei colegi care trecuseră prin prăpădul de la Arbore, de acum doi ani.
Pompieri în stare de șoc, după ce-au văzut moartea cu ochii Faptul că se aflau în fața unei misiuni extraordinar de dificile, cu riscuri la care mulți dintre ei nici măcar nu se gândiseră că vor avea de a face atunci când s-au înrolat în rândurile Jandarmeriei sau cele ale Pompierilor, avea să fie confirmat chiar de la primele ore ale dezastrului ce avea să pună stăpânire peste județ.
În noaptea de miercuri spre joi, atunci când cerul s-a rupt deasupra județului, mai mulți pompieri din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Suceava au fost la un pas de moarte.
Trimiși cu un autocamion să decolmateze un podeț din zona Valea Seacă a municipiului Câmpulung Moldovenesc, pompierii respectivi aveau să vadă moartea cu ochii.
În timp ce racordau o motopompă, au observat că puhoaiele smulseseră cu totul un garaj și veneau direct înspre ei. Au reușit să fugă și să scape din calea viiturii, cu excepția comandatului de echipaj și a unui subofițer, care s-au urcat imediat în autocamion, încercând să-l scoată din calea apelor furioase ale pârâului Valea Seacă.
O mașină luată de puhoaie a fost băgată pur și simplu sub autocamionul pompierilor, care s-a răsturnat și a fost înghițit de ape.
„L-a dus aproximativ un kilometru și jumătate în aval… oamenii spuneau că se mai vedea doar girofarul… în rest, era înghițit de apă… șoferul și comandatul de echipaj au ieșit pe turela cabinei. Ofițerul a sărit pe un mal și s-a ținut de un gard, iar subofițerul s-a prins de o răchită care era dusă de ape la vale… norocul său a fost că a ajuns sub geamul unei case, fiind tras de oameni înăuntru”, mărturisește căpitanul Dan Baltaru, din cadrul ISU Suceava.
Ofițerul povestește că cei doi pompieri erau în stare de șoc. Subofițerul salvat în ultima clipă era aproape inconștient.
„De când a venit viitura și a sărit de pe cabina autocamionului nu mai știe nimic… tot ce ține minte e că s-a trezit în casă la un om… atât…”, completează căpitanul Baltaru.
Și el, ca și mulți alți pompieri ai ISU Suceava, au fost mereu în prima linie. Au văzut oameni cățărați în copaci, în podurile caselor, pe acoperișuri, oameni pentru care ei erau singura speranță.
„M-a impresionat imaginea unei bătrâne care stătea pe ochiul de geam din podul casei și plângea… ’Căsuța mea, casuța mea’… Colegii mei au salvat copii, femei, bătrâni… unii erau imobilizați la pat sau abia se puteau mișca. Apa era până la geamuri, poate și mai mult”, rememorează căpitanul.
„Nu te mai gândești în acele momente la viața ta” Sergentul major Adrian Haucă are 28 de ani și, de aproape un an și jumătate, s-a angajat la Inspectoratul Județean de Jandarmi Suceava.
Deși habar nu are să înoate, a fost unul dintre jandarmii care au trecut prin apele învolburate și au evacuat oameni din zona Vicov.
Își amintește că, la un moment dat, apa era atât de mare, încât, la cei 1,90 metri ai lui, îi ajungea până la gât.
„În zona aia nu ne puteam băga cu barca, că erau curenți foarte puternici… am mers așa, cu grijă… nu te mai gândești în acele momente la viața ta… vrei doar să ajuți, să-ți faci meseria”, se destăinuiește Adrian.
Tânărul subofițer mărturisește că, în puținele momente în care s-a putut odihni, și-a sunat mama să-i spună că e bine și să nu-și facă griji.
Pentru jandarmul Haucă, dar și pentru mulți dintre colegii săi, săptămâna trecută au fost nopți albe, nopți în care s-au rugat toți să ajungă teferi acasă și să se oprească odată potopul ce s-a abătut asupra județului.
„Nu știu dacă voi putea uita vreodată acele imagini șocante” Căpitan Doru Ciubotariu (35 de ani) a făcut parte din grupa de jandarmi trimisă la Țibeni, să-i evacueze pe săteni din calea celei de-a doua viituri ce avea să se reverse peste satul lor.
A rămas impresionat de solidaritatea sătenilor ale căror case nu au fost afectate de inundații și care au sărit cu mic cu mare să-i ajute pe sinistrați.
“Au fost și oameni care au refuzat să-și părăsească locuințele. Erau și bătrâni, familii cu copii mici, care aveau neapărat nevoie de ajutor… i-am dus sus, pe un deal, și am stat împreună cu ei, la foc, până spre dimineață… era beznă și apă. Viitura a venit și mai mare a doua oară… foarte puțini au mai avut ce salva. Unii oameni, săracii, au refuzat inițial să-i ajutăm, pentru că se gândeau că trebuie să ne plătească… Nu știu dacă voi putea uita vreodată acele imagini șocante”, povestește căpitanul Ciubotariu.
Mărturisirile cutremurătoare ale unor eroi Lucian Ungureanu este comandantul Detașamentului Mobil al Jandarmeriei și a fost în mai toate localitățile afectate de inundații. Veteran printre mulți dintre colegii săi, căpitanul Ungureanu a avut și el o cumpănă: „Era o casă la Straja, în care rămăseseră izolate trei persoane… aveam de parcurs până la ele cam 100 de metri. Apa era până aproape de piept, curenții foarte puternici, ziceai că-i Dunărea. Am plecat șase oameni cu o barcă… când am ajuns în dreptul lor, însă, apa ne-a răsturnat barca… am pierdut veste de salvare și mai multe. Abia am ieșit, ne-au tras cu sfoara la mal…”.
Fiecare dintre sutele de pompieri și jandarmi care au intervenit la misiunile de salvare a populației din calea puhoaielor are mărturisiri cutremurătoare.
Sunt poveștile lor, pe care le vor mărturisi rudelor și prietenilor, cei pentru care ei sunt adevărați eroi.
