Cine-i mai liber ?

Cotidianul „Adevărul” de ieri ne reamintește pe două pagini că se împlinește anul de când banda de profitori ai fotbalului a înfundat pârnaia. În fotografii și desene sunt prezenți cu toții, iar în cuprinsul articolului se face un rezumat al faptelor, arătându-se și sentința primită, și data estimată a ieșirii condiționate din bulău a fiecăruia dintre ei, dar și sumele pe care statul le are de recuperat. Acestea variază de la câteva zeci de mii de euro, în cazul lui Jean Padureanu (deși, la ce Alzheimer se tot zice că are, nu m-ar mira să fi uitat pe undeva niscai zerouri!), până la ceva peste 5 milioane, cât ar avea de plătit recordmanul Ioan Becali. Toți au aplicat același procedeu: au vândut fotbaliști, comunicând o anumită sumă de transfer, iar diferența până la cea reală și-au băgat-o în buzunar. E atât de simplu și, până la un punct, și eficient, încât nu poți să nu te întrebi dacă pe lângă ăștia n-or mai fi cumva și alții care au procedat la fel. Dacă mă întrebați, vă răspund, după cât mă duce mintea, că nu există în întreg fotbalul românesc măcar un singur transfer făcut după lege și conform actelor existente. Vreau să spun că dacă ar fi să fie arestați toți cei care s-au implicat în transferări/vânzări de fotbaliști, atunci cu siguranță că nu ar mai rămânea locuri suficiente și pentru politicieni, care văd că nici ei nu-și dau rând la năvălit în pușcării. Un caz aparte îl constituie Pinalti, care văd că a fentat latura fotbalistică, intrând la bulău doar „pe partea economică” (și politică), după cum se exprima într-o memorabilă apariție tv un alt domn Becali, Gigi. Ajunși la el, să observăm, după cum arată „Gazeta Sporturilor”, că el continuă să opereze schimbări în echipă în timpul meciurilor, via telefonul mobil. Iar Gâlcăse execută întocmai și la timp, de unde concluzia pe care o puteți deduce chiar din titlu: deși e aparent legat, totuși Gigi se mișcă la fel de liber ca înainte, în timp ce Gâlcăpare a nu fi depășit statutul de sclav pe moșia acestuia.