Doru POPOVICI

Cotidianul „Adevărul" de ieri ne reaminteşte pe două pagini că se împlineşte anul de când banda de profitori ai fotbalului a înfundat pârnaia. În fotografii şi desene sunt prezenţi cu toţii, iar în cuprinsul articolului se face un rezumat al faptelor, arătându-se şi sentinţa primită, şi data estimată a ieşirii condiţionate din bulău a fiecăruia dintre ei, dar şi sumele pe care statul le are de recuperat. Acestea variază de la câteva zeci de mii de euro, în cazul lui Jean Padureanu (deşi, la ce Alzheimer se tot zice că are, nu m-ar mira să fi uitat pe undeva niscai zerouri!), până la ceva peste 5 milioane, cât ar avea de plătit recordmanul Ioan Becali. Toţi au aplicat acelaşi procedeu: au vândut fotbalişti, comunicând o anumită sumă de transfer, iar diferenţa până la cea reală şi-au băgat-o în buzunar. E atât de simplu şi, până la un punct, şi eficient, încât nu poţi să nu te întrebi dacă pe lângă ăştia n-or mai fi cumva şi alţii care au procedat la fel. Dacă mă întrebaţi, vă răspund, după cât mă duce mintea, că nu există în întreg fotbalul românesc măcar un singur transfer făcut după lege şi conform actelor existente. Vreau să spun că dacă ar fi să fie arestaţi toţi cei care s-au implicat în transferări/vânzări de fotbalişti, atunci cu siguranţă că nu ar mai rămânea locuri suficiente şi pentru politicieni, care văd că nici ei nu-şi dau rând la năvălit în puşcării. Un caz aparte îl constituie Pinalti, care văd că a fentat latura fotbalistică, intrând la bulău doar „pe partea economică" (şi politică), după cum se exprima într-o memorabilă apariţie tv un alt domn Becali, Gigi. Ajunşi la el, să observăm, după cum arată „Gazeta Sporturilor", că el continuă să opereze schimbări în echipă în timpul meciurilor, via telefonul mobil. Iar Gâlcăse execută întocmai şi la timp, de unde concluzia pe care o puteţi deduce chiar din titlu: deşi e aparent legat, totuşi Gigi se mişcă la fel de liber ca înainte, în timp ce Gâlcăpare a nu fi depăşit statutul de sclav pe moşia acestuia.