Gabriel MANȚĂ

Ştiu că s-au întâmplat multe de la ultima consemnare a evenimentelor de la AO, că Begu s-a scos onorabil cu Bouchard, că Halep a avansat tot fără emoţii în sferturi, că Federer n-a prins săptămâna a doua (record negativ egalat, la fel ca în anii 2000 şi 2001!), totuşi aş vrea să încep cu altceva. Sâmbătă a fost un meci cu final aproape aşteptat, între Ferrer şi Simon. Şi chiar dacă până la urmă a învins spaniolul, Gilles a declanşat din senin o revoluţie de catifea care a făcut deliciul iubitorilor de tenis. Îl admirasem pe jucătorul francez acum câţiva ani, la Bucureşti, când era numărul 14 mondial (acum e pe 20). Şi nu numai pe teren, ci şi la o sesiune de autografe, la care s-a implicat fără să se grăbească, privindu-i pe toţi în ochi cu o expresie de parcă el le mulţumea fanilor. Înalt, dar fără a fi masiv, e ca o floretă în lumea buzduganelor. Francezii au de ce să-şi reproşeze că nu l-au convocat la finala Cupei Davis. Ca o curiozitate statistică, Gilles Simon are câte o victorie la fiecare dintre jucătorii care compun Big Four, ceea ce numai Wawrinka şi Tsonga au mai reuşit dintre jucătorii de Top 20!

Revenind la agenda principală, să spunem că Irina Begu a impresionat prin voinţă, refuzând să piardă ruşinos cu Bouchard, iar pentru viitor rămâne cu un potenţial imens de încredere, care ar trebui coroborat cu un progres la loviturile de fineţe. Simona Halep a mai scris un episod de tenis expeditiv, împănat cu unele lovituri de excepţie, una din ele aplaudată la scenă deschisă de antrenorul adversarei sale. Ca să fac trecerea la masculin, cu exact acelaşi tip de lovitură, forhand în lung de linie din poziţie ultradefensivă, a încheiat italianul Seppi meciul său cu marele Federer. Elveţianul a scos la iveală, din senin, o zi atât de proastă, încât e posibil să fie unică. Sau oricum foarte rară, de căutat cu lupa ceva asemănător în cariera sa. Serviciul l-a trădat complet (vreo 10 duble greşeli, mai mult decât în toate celelalte meciuri din 2015!), pe al doilea având sub 50% puncte câştigate!!! Altădată compensa zilele slabe jucând bine mingile importante, acum a fost invers, raportul total al punctelor fiindu-i favorabil, ceea ce înseamnă că italianul a excelat la acele mingi care contează (acesta şi-a adjudecat cele două tie-break-uri după ce a fost condus cu mini-break în ambele!). Seppi n-a arătat deloc temperament latin, ţinându-şi firea ca un veritabil teuton, origine pentru care aspectul (blond cu ochi albaştri) şi prenumele (Andreas) sunt indicii suficiente. La fel de calm a fost şi în turul următor, împotriva lui Kyrgios, când a pierdut de la 2-0 la seturi şi minge de meci! Alţii ar fi rupt rachete şi s-ar fi certat de mama focului, Seppi abia dacă a mormăit o dată câteva cuvinte în barbă...

Ultimul meci de duminică a fost unul cu cântec, stricat de arbitri. Murray a trecut în 4 seturi de Dimitrov, dar bulgarul merita cel puţin un set decisiv. Pe lângă scoţian, care rămâne o nucă tare, mai avem în sferturi câţiva jucători care merg ceas, adică autoritar, fără set pierdut. Djokovic, Wawrinka şi Raonic sunt pe aceeaşi parte, în timp ce Berdych se va ciocni deja de Nadal, reîncărcat după acel thriller de 5 seturi din turul secund.