Ianuarie, luna ciudățeniilor la Londra

În ordine cronologică, prima ciudățenie a avut loc luni, la Masters-ul de snooker de la Londra, unde Marco Fu a reușit chiar în primul său meci din turneu break-ul maxim, cel de 147 de puncte, pe care jucători mari n-au reușit să-l realizeze vreodată în carieră. Premiul pentru break maxim este anul acesta la Londra de numai 10.000 de lire. De 5 ori mai puțin decât era la Campionatul Mondial. Mă așteptam, oricum, să-l facă Ronnie, dacă era să-l reușească cineva, dar nu Marco Fu. În acest timp, ce făcea oare Ronnie? Păi, ce să facă? În optimi de finală era ocupat cu egalarea recordului mondial de break-uri de peste 100, care-i aparținea lui Stephen Hendry: 775! Nu știu dacă vă dați seama ce înseamnă ca până la 40 de ani să reușești de 775 de ori să facă câte cel puțin 100 de puncte la rând. După ce a rezolvat problema egalării, în mod firesc Ronnie a trecut la depășirea recordului, desigur în meciul următor, cel din sferturi de finală. În care cine i-a fost adversar? Desigur, Marco Fu, ăla care reușise break-ul maxim. Și care știe, sunt sigur de asta, cât de dragi îi sunt chinezoii lui Ronnie. Ei bine, după ce în primul frame Ronnie deja făcuse break-ul de peste 100 de puncte cu numărul 776, a urmat egalarea. La 1-1, am fost sigur de ceea ce va urma. Și așa a și fost: 61 pentru Ronnie, care a mai făcut încă alte două break-uri de peste 100. Sunt gata să pariez că urmează și o tentativă de break maxim, ba chiar și reușită. De ce? Nu neapărat pentru premiul de 5.000 de lire pe care l-ar lua (împărțindu-l cu Marco Fu), că pentru atâta aproape că nu merită deranjul. Atunci de ce? Simplu: pentru a-l păgubi pe chinezoi de jumătate din sumă! A doua ciudățenie a fost golul lui Chiricheș: el a vrut să dea cu capul, dar a sărit prea mult, astfel că a înscris cu… pieptul? Nu. Cu buricul? Nici. Atunci cu ce, că genunchii erau parcă mai joc decât mingea, iar buricul mai sus!?