Toate caprele

Chiar dacă în ultimul meu comentariu mizasem pe iminenta victorie a lui Cristiano Ronaldo în cursă (cu obstacole!) pentru Balonul de Aur, mărturisesc că am așteptat cu mari emoții Gala și, implicit, anunțarea câștigătorului, fiindcă în fotbal, mai ales în cel patronat de Platini și Blatter, orice este posibil: de la acordarea organizării unui Campionat Mondial unei țări fără fotbal dar cu o climă ucigătoare până la calificarea într-un turneu final al aceleiași competiții printr-un gol precedat de henț și aut de poartă! Desigur, e vorba chiar de Franța aceluiași domn Platini. Cu toate astea, premiul s-a dus acolo unde se cuvenea, iar dincolo de comentariul de ieri al colegului Manță n-aș avea mare lucru de adăugat. Aș comenta însă celelalte categorii ale premiilor anuale, fiindcă în mod evident tot ce am văzut luni seară a fost o tentativă, pe deplin reușită, de a împăca toate caprele și toate verzele din lumea fotbalului. Astfel, dacă n-a fost să iasă pohta ce-a pohtit-o Platini, adică de a pune Balonul de Aur în brațele unui neamț, atunci măcar la antrenori au câștigat nemții, și la băieți, ceea ce este corect, dar și la fotbal feminin. Mai mult, și trofeul pentru cea mai bună fotbalistă l-a luat tot o nemțoaică. În competiția pentru golul anului, din cele zece selectate inițial, poate că erau altele mai spectaculoase decât cele trei din finală. În orice caz, dacă unul din cele zece a fost cu adevărat deosebit, atunci e vorba, desigur, de cel al lui Ibrahimovici. Dar cum să-l premiezi doi ani la rând pe cel mai spectaculos fotbalist din istorie!? Mai ales că în fiecare an Ibra ar putea umple singur clasamentul celor 10 goluri de excepție. Așa că premiantul s-a numit James Rodriguez, iar golul, zău, a fost… aproape la fel de frumos ca al lui Florescu din Europa League! În rest, am mai remarcat doar răgetul, de mare excepție, al lui CR 7!